Sau alta inventie culinara multicolora ce se aplica cu succes intr-o dieta low carb. Ma rog, asta este de fapt my style ca luai eu mai multe descrieri de pe aici, adica de pe net si le combinai de iesi o minunatie minunata. Este destul de complicat, adica nu musai complicat dar e cu multa rabdare si repetare. Dar asta e bine caci repetarea este mama-nvataturii si uite asa invatam noi sa calim legume, sa le punem la cuptor si sa scoatem mancaruri delicioase de acolo.
Cam despre urmatoarele multele este vorba:
– 2 dovlecei
– 2 vinete
– 3 rosii babane
– ardei grasi de toate culorile – rosu, verde, galben – cate juma din fiecare
– o ceapa rosie
– 4-5 catei de usturoi
– mult ulei pentru ca le calim separat
– patrunjel proaspat tocat
– si acuma nene, sa te tii caci eu pusei multe condimente: sare, piper, busuioc, curry, curcuma, boia dulce si o leaca de vin alb. Stiu am inebunit cu condimentele astea. Adica ce sa mai, aproape ca le-am luat pe toate din sertar si am tot pus cate un praf din fiecare. Stiu ca pare nebuneste dar chiar a iesit si bun si fara nimic prea tipator sau cu vreun miros prea pregnant. Dintre condimentele mentionate, doar curcuma este noua si a fost noua si pentru mine pana la mancarea asta. Dar pentru ca citii eu pe alocuri ca merge foarte bine cu curry-ul si pentru ca eu as putea sa mananc curry si pe paine (daca as putea sa mananc paine) am cumparat si un borcanel din acesta.
Asadar incepui cu spalatul bine al tuturor legumelor. Mai ales vanata si dovlecelul pentru ca nu le mai curat de coaja si le pun asa cum le-a facut mama natura. Adica cu coaja, nu intregi. Mai putin rosia care urmeaza imediat.
Scena unu, actul zero este cu oparitul rosiilor. Si le oparim ca sa le putem decoji usor. Adica am pus apa la fiert, cand apa a inceput sa bolboroseasca, am pus rosiile, le-am lasat ceva zeci de secunde pana au dat semne de inmuiere, le-am scos si le-am pus in apa rece. Chiar si cu gheata se recomanda. Dupa care coaja aproape ca iese singura.
Apoi am continuat smechereste prin a toca dovlecelul. De fapt nu a toca ci a-l taia asa bucatele mai marisoare. M-am inarmat cu tigaoaia aia greu de manevrat si in scena unu, actul unu am pus la calit dovlecelul cu putin ulei. Separat, binenteles nu mi-a lipsit apa fiarta pe care sa o mai adaug din cand in cand la calirea si inmuierea legumelor. Dovlecelul fiind moale prin definitie, l-am calit doar pana ce am considerat eu ca si coaja a ajuns intr-un stadiu destul de molicel. Si cand fu suficient de moale, am transferat continutul din tigaie intr-o tava de ceramica. Sa se linisteaca pana vin si celelalte.
Scena una, actul doi – intra vinetele in actiune. La fel de mari cubulete taiate si ele, in acelasi tigaoi, cu alt ulei, puse ca si dovleceii la calit si inmuiat. De data asta a durat ceva mai mult pana se calii ca vanata e ea mai tare si mai incapatanata. Dar binenteles, i-am venit si ei de hac. Si cand fu gata, tusti in tava, peste sau printre sau pe langa dovlecel.
Actul trei, scoatem la scena deschisa ardeii pe care i-am taiat grossier – adica mai grosolan, dar zicem si noi asa ca sa se vada ca stim frantuzeste. Si la fel, repetam procesul de calire. Cand si acestia se dovedira inmuiati, i-am adaugat si pe ei peste celelalte surate in tava.
Phiu, deja cam obosesti nu mai e mult si suntem la ultimul act. Din prima scena, ca mai urmeaza scena doi cu condimentatul si cuptorul. Da’ aia-i simpla. De data asta am luat ceapa, am taiat-o julienne – hai ca v-am spart cu asta… adica fasiute fasiute si am pus-o si pe ea la calit. Am tocat marunt marunt (asta nu mai stiu in frantuzeste) si l-am pus si pe el la un loc cu ceapa ca ar fi fost culmea sa le calesc si pe astea separat. Si la finalul primei scene adaugam si rosiile tocate marunt sau mare, cum se doreste, cu tot cu sucul lasat de ele prin taiere. Mare grija sa nu se scurga mai mult pe langa tigaie decat in tigaie. Si cand si toate astea se inmuiara, le-am pus si pe ele in tigaia cea mare.
Si acuma incepe scena doi. Caci toate calitele, inmuiatele, coloratele le-am amestecat si le-am atacat cu armata de condimente. Am mai adaugat si o leaca de vin alb. Am mai pus ceva sare, in fine, se pun toate dupa gust. Nici nu stiu daca se mai apropie ceva de ratatouille-ul clasic frantuzesc dupa toate amestecurile astea de arome. Cand m-am declarat multumita de gust si cand am epuizat si condimentele, am aruncat tava cu totul in cuptorul preincalzit la 200 de grade si le-am lasat sa se linisteasca si sa se combine cam o juma de ora.
Binenteles, acest amestec se poate servi si simpul si ca garnitura. Eu m-am nimerit atunci intr-un alt peste alb si nou pentru mine, adica niste file-uri de merlin scria pe eticheta. Dar am aici o poza si cu o alta varianta in care s-au amestecat toate cele cu niste piept de pui si el calit in ceva ulei. Eu pur si simplu am prajit pestele.
Eheee… la carbohidrati e ceva de numarat: incep cu cele ce le stiu deja – ceapa 10, ardeiul pun tot vreo 10 caci fura multisori. Rosia, vreo 15 caci fura cam maricele si rosia fiarta are cam 10. Bun, pana aici 35. Dovlecelul cel mai fericit, are doar 2 grame pe suta, deci cam inca vreo 10, total 45 si cu vanata – mai adaugam si aici vreo 30 de carbs. Da, cam mult – adica 75 de carbohidrati pentru toata mancarea si fura 6 portii in total. Stiu sigur caci deja se termina. Asta inseamna cam 12 grame pentru fiecare portie si pentru ca mai sunt si multe condimente o cosideram de 15.
Hai ca reteta asta fuse lunga. Mai aveam un pic si scriam un roman, nu gluma.
Cam asa arata varianta mea
cam asa arata alta varianta cu pui, gatita de un alt low carb eater. Si parca arata mult mai bine, nu?
Leave a comment