Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘~ 10 grame carbo’ Category

DSCN3651

Si cu asta cred ca deschid seria tuturor cremelor existente care s-au dovedit a fi reale deserturi low-carb daca, asa cum spunem din titlu nu mai ardem nici un zahar. Si aici includem (incet si pe parcurs) crema catalana, crema de zahar ars, aia portugheza, careia nu mai stiu cum ii spune… toate sunt variatiuni pe tema, cu un ou in plus sau in minus, de vanilie (ceea ce le face absolut delicioase), cu lapte sau smantana. Ce sa mai, cu siguranta le vom incerca pe toate.

Ingrediente simple si de low-carb:

– 400 ml smantana lichida

– 3 galbenusuri de ou

– 2 linguri de stevie (folositi ce indulcitor stiti voi)

– un baton de vanilie si un varf de sare

Este foarte foarte simplu de facut. Punem pe aragaz, la incalzit, smantana lichida cu o lingura de indulcitor, batonul de vanilie, desfacut si curatat de arome. Galbenusurile de ou le batem zdravan cu mixerul, cealalta lingura de indulcitor si varful de sare. Nu trebuie foarte mult batute caci crema trebuie sa fie densa si “cremoasa”, nu aerata. Smantana nu trebuie fiarta, doar putin incalzita. Eu am strecurat-o ca sa indepartez bucatile de baton de vanilie. Se adauga cate putin in galbenusuri si gata crema.

Pusa in recipiente d-alea speciale, pe care nu mai stiu cum le cheama, niste vase minuscule de ceramica, la cuptor 35 de minute, 160 grade, pana devine oarescum gelatinos. Ah, sa nu uit, se pun intr-o tava de copt si in tava punem niste apa (calda sau nu) pana pe la jumatatea vasului. Trebuie sa fie lasate la rece si va spun eu sincer ca si mai bune sunt a doua zi, dupa ce s-au odihnit ele bine la frigider. Un aproximativ 10 carbs as zice eu.

P.S. Am uitat de cealalta poza… mai am un rest de supa crema de ardei gras copt, sper sa iasa bine… O uploadez eu cat de curand 🙂

Advertisements

Read Full Post »

Hai sa va spun pe romaneste acum. Da da, asa se cheama aceasta delicioasa reteta de prin bucatariile egiptene, marocane, tunisiene si alte tari arabe. Am gasit-o absolut intamplator si am decis ca (modificata un pic) este o minunata reteta low-carb. Credeti-ma! Ca de gasit, am gasit-o anul trecut si de atunci o pregatesc cu regularitate, cel putin o data pe luna. La cerere, sa stiti! Asta seara am pregatit-o special ca sa o postez… yeah, right!

Va dau link catre o reteta originala, ca sa va inspirati si de acolo, adica de aici. Contine zahar, aliment total interzis pentru noi, de aceea aici e un pic modificata. Adica scoatem zaharul total si eu mai scosei si 2-3 condimente pentru ca imi lipseau cu desavarsire. Oricum, dupa gustul meu, a fost perfecta pentru cina si va garantez si voua acelasi succes.

Ce am folosit eu:

– cate 2 bucati de ardei rosu, verde, galben

– 2 cepe rosiiDSCN3569

– 4 oua

– armata de condimente: sare, 2 frunza de dafin, coriandru, piper de cayenne, cimbru, patrunjel (uscate sau proaspete sunt bune oricum)

– 2-3 linguri de ulei de masline

Legumele, adica cepele si ardeii se taie julienne mai grosut ca sa faca si crantz crantz cand le papam. Cu putinul ulei le punem pe toate la calit sau pe rand, cum ne convine mai mult. Eu am inceput cu ceapa, apoi ardeii toti, pleosc odata. Cred ca le ia maxim juma de ora sa se inmoaie si imbibe, adaugam condimentele pe rand, lasam sa se elibereze si ele de minunatele arome. Chiar inainte de final, spargem cate oua ne lasa inima direct peste amestecatura multicolora si acoperim cu un capac pana se incheaga ouale. Credeti-ma, iti trebuie diploma de masterat sa nimeresti galbenusul moale… adica sa fie albusul albus, bine inchegat si galbenusul galbenus, moale ca la ochisoare. Mie imi iese partea asta foarte ocazional – adica mai mult nu, decat da.

Ce sa mai, o masa usoara, si de gatit si de mancat, cu putini carbsi. mai spre 10, buna de cina, pranz sau mic dejun. Dar cine sta sa taie ceapa la orele diminetii cand ea e tocmai buna seara, plangem natural si ne demachiem si mai natural. Toata lumea se agita sa gaseasca solutii pentru a nu mai plange cand se taie ceapa… ce aveti domne? dupa ce ca e un asa bun make-up remover si cleanser…

O seara buna va doresc 🙂

Read Full Post »

DSCN2206 Nu stiu cum sa le spun … de fapt este vorba despre o jucarie noua care se cheama plita electrica. Deci ma-ntelegeti ca nu as putea sa le spun legume “plitate” 🙂 Din seria de cate lucruri ai nevoie intr-o bucatarie si cate trebuie sa iti mai cumperi, a aparut si aceasta plita. De fapt pe aceasta am primit-o cadou cu ceva luni in urma dar uitai sa va spun de ea. Este super recomandarea zilei de azi. Daca va e dor vreodata de un grill de la padure si nu puteti parasi perimetru bucatariei, acesta este compromisul perfect.

Nu am ce sa va spun la ingrediente ca se lasa la imaginatia fiecarui low-carb-ist. Eu am incercat si legume si carne si oua si cascaval, aproape orice. Este absolut incredibil cum nimic nu se prinde sau lipeste. Ah, de fapt cu jucaria asta nu te simti ca la picnic, te simti actorul principal intr-un teppanyaki homemade. Se poate numi acest fel de a gati un fusion de bucataria japoneza si cea de acasa? :)))DSCN2210

In fine, in prima poza erau la capitolul preparare. Aici sunt la capitolul mancare. Nu am pozat si farfuria goala ca era lipsit de etica si morala.

Read Full Post »

Am din ce in ce mai multa incredere in faina de soia. Are o aroma aparte, dulceaga, extrem de placuta. Spuneam la un moment dat ca o sa o implic din ce in ce mai mult in retetele mele, mai ales cele de briose (si dulci si sarate) dar chiar nu ma asteptam sa fiu atat de incantata de ea. Briosele din aceasta seara au iesit grozave si au fost pe gustul tuturor gurilor, fie ele si  non-low-carb-iste. As putea spune ca le-a devansat total in topul preferintelor pe cele cu spanac, prezentate aici. Martiene sau nu, trebuie musai incercate si aceste briose.

In fine, ce am folosit de data asta (se pastreaza proportiile de la cele cu spanac):

– un broccoli fiert si scurs de apa cat se poate de bine

– 8-9 linguri faina de soia

– un pliculet praf de copt

– 200 de ml de smantana lichida

– 4 oua mici (3 daca sunt mai mari)

– 3 linguri de ulei (eu am avut de arahide, dar nu conteaza prea mult)

– sare, cam juma de lingurita

– 100 de grame de cascaval ras

– cateva bucati de branza albastra de pus deasupra

E cam de durata dar ne pierdem si noi timpul pe la bucatarie. Incepem cu broccoli-ul pe care il curatam si il punem sa fiarba cam 5 minute intr-o apa care clocoteste de furie deja. Apoi il scoatem intr-o sita si il lasam sa se scurga bine de picaturi. Intr-un bol am mixat ouale (fara sa mai separ albusul de galbenus), am adaugat uleiul, smantana si iaurtul. Se stie lectia la briose: intai ingredientele umede, apoi cele uscate. Apoi in alt vas am amestecat faina cu praful de copt si sarea.

DSCN2222_1Le-am adaugat si pe ele in mixul de mai inainte. Acum luam iar broccoli-ul il punem intr-un bol si il pasam cu ce avem la indemana… fie o furculita, fie acel obiect cu care sa paseaza cartofii ca sa se faca piure si care nu stiu daca ii spune chiar pasator. Asta ca sa ramana ceva bucatele de broccoli micute si sa nu iasa piure. Si la final il mai adaugam si pe dansul, asa, facut praf, in compozitia cremoasa. Ah, uitai de cascaval… in tot procesul asta dupa mixarea oualelor, il punem si pe el la un moment dat.

Pe formele de briose le ungem cu putin ulei. Punem compozitie cat sa le umplem 3 sferturi si deasupra, daca ne mai lasa inima, punem cate o bucatica de branza albastra sau si o bucatica mai mare de broccoli (sau si una si alta). Incalzim cuptorul la 160-180 de grade si le aruncam (mai cu grija) in cuptor. Eu le-am lasat cam 40 de minute ca dadeau semne ca nu sunt bine facute. Acum, depinde de cuptorul fiecaruia.

In total au iesit 24 de bucati. Faina de soia, stim cu totii are cam 30 de grame carbs pe suta de grame. Aproximativ, cred ca au fost cam 200-250 de grame de faina. Asta inseamna cam 70 sa spunem. Mai departe, nu stiu ce sa mai calculez. Dar mai adaugam un 20 cu mare bataie. Asta inseamna cam 90 de grame per 24 de briose ceea ce inseamna cam sub 5 grame carbs la o briosa (?) … nici mie nu-mi vine sa cred!

Read Full Post »

Spuneam recent ca mai nou am introdus si ardeiul iute rosu in dieta. Si nu asa oricum… serios nene, nu gluma. De data asta, nici semintele nu le-am mai scos… ca sa fie super extra hot. Si a fost, asa ca recomand totusi sa fie scoase… ca sa nu o luam la fuga prin casa… Nu-nteleg cum se schimba gusturile astea. Acum ani de zile nu as fi putut pune limba pe un astfel de ardei si acum folosesc cate unul intreg la o mancare. Yeah, people change… we all get crazy 🙂

In fine, sa va spun cum este cu ciupercile astea si ce am folosit (numai nebunii, va pot garanta de pe acum):

– 500 de grame ciuperci champignon

– 500 de grame ciuperci pleurotus (stiu, si mie mi se incurca limba-n gura cand incerc sa le pronunt)

– 2 oua (dar se poate renunta la ele)

– cateva bucati de piept de pui fiert in prealabil (ramas de ieri, daca va mai aduceti aminte)

– ceva sos de soia si ceva ulei de arahide

– un ardei iute rosu

– patrunjel, ciboulette si ghimbir pe post de condimente (proaspete daca se poate, eu le-am avut doar pe primele doua)

DSCN2149_1

Sa va povestesc cum se imbinara toate cele. Ciupercile, curatate si taiate super grossier ca sa ramana ceva consistenta dupa preparare. Am pus intr-o tigaie vreo 2-3 linguri de ulei (dupa cum spuneam, mai nou folosesc din acesta de arahide) si am regretat enorm ca nu am un wok. Oare chestiile astea de bucatarie se termina vreodata? Adica ajungi vreodata la concluzia ca le ai pe toate?… Anyway, in tigaoaia care a stat pe post de wok am incins destul de bine uleiul si am pus toate ciupercile. Cand mi se parea mie ca o luau razna si pareau ca se vor cam arde, mai adaugam cate putina apa. Si le-am tot invartit si aruncat in sus pana mi s-au parut mie semi-facute.  Iar atunci am adaugat ardeiul iute tocat super-marunt, condimentele, putina sare dar si sosul de soia si le-am mai lasat cam 5 minute.

Acum, ce cauta oul in aceasta reteta, nici eu nu as putea sa va raspund. Am avut in cap orezurile alea chinezesti facute cu omleta dar am o vaga impresie ca se face omleta separat si se adauga fasiute in orezul fiert deja. Eu zisei ca e cam mare deranjul pentru asa ceva asa ca am spart direct ouale in tigaie si am amestecat de zor acolo. Rezultatul a fost ca s-au facut faramite si nu s-a mai inteles nimic din ou. Aceasta este explicatia cu “se poate renunta la ele”. Iar dupa ce facui nebunia asta cu ouale am mai adaugat pieptul de pui. Acesta fiind gata fiert, l-am lasat doar cat sa se incalzeasca si el un pic in tot amestecul asta nebun.

Noua ne placu. Chiar foarte mult. Toate nebuniile de arome s-au combinat perfect. Iar la numarul de carbs nici nu prea am ce sa contorizez. Hai sa zicem un 10 per farfurie.

Read Full Post »

DSCN2107_1Nu pot sa urmez regula “nici o masa fara peste”, pur si simplu, uit de peste… dar imi aduc aminte din cand in cand de fructele de mare. Tare mult imi plac crevetii astia si incerc sa gasesc cat mai multe feluri de a-i gati. Ultima gaselnita a fost o combinatie de ce mai citim pe net cu ce mai gasim prin frigider, cu ce mai e prin capul meu.

Salata radicchio am gasit-o intamplator la piata si nestiind ca este atat de amara am inhatat-o pe post de variatiune la salate. Nu merge decat in combinatie cu alta salata caci are un gust mult prea amar pentru a fi singura pe farfurie. Daca stiti cat de amare sunt andivele, atunci o sa aveti o idee despre cat de amara este si aceasta salata. De fapt, este cam de zece ori mai amara…

Anyway, cum am gatit crevetii, cum am reparat salata. Pentru creveti avem nevoie de urmatoarele:

– 250 grame de creveti decorticati

– 50 grame unt

– zama de la o lamaie

– o lingura crema de branza (ceva gen Almette)

– sare, patrunjel uscat, ciboulette

Garnitura de salata care a acoperit de fapt trei sferturi din farfurie a continut:

– salata radicchio

– salata iceberg

– ceapa verde

– dressing-ul minune prezentat aici

Asadar crevetii ii calim o leaca in unt, adaugam zama de lamaie si crema de branza. Cred ca dureaza maxim 10 minute pana se fierb/calesc. Apoi vin condimentele si cu asta basta. Salatele le-am taiat fasiute subtirele, la fel si ceapa, le-am amestecat si pe ele cu dressing-ul minune si cu asta basta si cu ele. O farfurie de maxim 10 carbs si nici pe aia nu stiu de unde i-am scos, doar de siguranta. Oricum, excelenta combinatie.

Read Full Post »

Si cu ciocolata neagra, scortisoara si alte minunatii (soia mainly)… dar devenea un titlu kilometric. Si in sfarsit am gasit ingredientul principal in bucataria-patiseria-dulcegaria low-carb: faina de soia. Va spun sincer ca nu am fost sceptica, am fost extrem de sceptica si mi-a luat mult timp sa o cumpar si sa o folosesc. E drept ca mi-a luat si mai mult timp sa o gasesc. Dar intr-un magazin bio s-a arata si dansa la fata. Nu stiu cat de bine ar merge in orice alt desert, cred ca eu o sa ma limitez la muffins-uri dulci sau sarate. Si blaturi, eventual. Oricum rezultatul a fost cu mult peste asteptari si aceste bombe sunt nu numai pufoase si aromate dar si very very low-carb pentru un desert very very bun-bunut.

Sunt muuulte ingrediente asa ca aveti rabdare pana la sfarsit:

– 200 de grame faina de soia

– 200 de grame faina de migdale

– 2 lingurite de praf de copt

– 50 ml ulei de orez

– un iaurt mic de soia

– 100 ml lapte de soia

– 4 linguri de stevie

– 2 lingurite de scortisoara

– zeama si coaja de la o super-portocala

– goji, cat ne lasa inima – pe mine m-a lasat vreo 2 maini

– esenta de vanilie si putina esenta de lamaie

– bucati de ciocolata neagra (optional)

– un picut de sare

DSCN1940_1Phiu, gata. Cred ca mi le-am adus aminte pe toate. Asadar, ca la toate celelalte retete de briose, intr-un bol am pus toate ingredientele uscate: faina de soia, faina de migdale, stevia, scortisoara, praful de copt. De fapt aici se incepe cu storsul portocalei si pusul fructelor de goji la inmuiat in zama de portocala.

Asa… In alt bol am mixat ouale cu putintica sare pana s-au albit, si continuand cu mixatul, am adaugat uleiul, esentele, iaurtul si laptele. Adica toate la un loc. Apoi usor usor, am inceput sa torn din ingredientele alealalte, adica cele uscate. La final zama de portocala cu goji si mixam cu grija ca sa nu sfaramam goji-ul (cum mi se intampla mie). Cu una bucata lingura punem compozitie in forma de briosa cam pana la jumate, punem o bucata de ciocolata neagra deasupra, si apoi acoperim iar cu compozitie.

Cuptorul fuse preincalzit la 160-180 de grade, tusti cu muffins-urile si le lasam acolo cam 25-30 de minute. Binenteles, mergem pe increderea scobitorii.

Sa vedem acum cum stam cu carbsii: faina de soia are doar 30 de grame carbs pe suta de grame. Cea de migdale 10-11. Deci la capitolul fainoaselor, avem aproximativ 80-85.  Mai adaugam vreo 40 maxim de la portocala, ciocolata, scortisoara. Asta inseamna aproximativ 125 pe toate cele 24 de bucati cate mi-au iesit mie. O impartire simpla, ne aduce la un 5 grame carbs per briosa (!!!) Nemaipomenite au fost si le declar cele mai de succes briose gatite.

Read Full Post »

Older Posts »