Friptura de porc in sos de bere

Acest fel de mancare este cu multa asteptare. Mai ales cand nu te hotarasti in ce zi sa il si pui pe masa. Iar la mine, va vine sa credeti sau nu, a durat 3 zile adica a inceput de vineri si s-a terminat abia luni. Mai ales ca ziua de luni, 15 august trebuia sarbatorita ca o zi de duminica. Pentru ca a fost libeeeeer! Deci, de la inceputuri pana la sfarsituri a costat in total vreo 40 de ore. Si desi a durat asa de mult, sa nu va imaginati ca a stat prea mult pe masa. Adica procesul de apreciere si degustare a durat intre 15 si 30 de minute iar ce a mai ramas se pot considera firimituri de o masea. Si am sa va spun iarasi despre sos. Caci carnea poate fi de oarecare parte a unui porc.

Ce si cum se foloseste:

– eu folosii una bucatoaie maaare de muschi de porc

Iar pentru sos, o armata de lichide si condimente:

– 25 ml bere blonda

– 10 ml bere bruna

– o lingurita mustar normal, o lingurita mustar dijon

– boia, rozmarin, cimbru, piper boabe, patrunjel uscat

– 2 linguri sos de soia

– mai multe fire de ciboulette care este o iarba aromatica cu gustul intre ceapa si usturoi

Asadar toate acestea se amesteca intre ele ca sa facem sosul alcolic minune.

Carnea se cresteaza pe alocuri asa finut si se pune intr-o punga care se inchide ermetic. Dar inainte de a o inchide turnam peste carnita acest sos absolut minunat. Si dupa aia ne jucam ca niste copii prosti cu punga si ne minunam ce bine s-a inchis. Se baga la frigider unde e suficient sa stea doar o zi. Sau doar cateva ore. La mine cateva ore s-au transformat in cateva zile.

In fine, cand m-am hotarat eu sa o prepar, am scos carnita din punga, si inainte de a o baga la cuptor, am prajit-o/perpelit-o pe fiecare parte in ceva ulei incins. Am pus-o asa rumenita cum era, de iti venea sa o mananci direct asa, intr-o tava, am turnat sosul minune peste si am bagat-o la cuptor pentru mai mult timp – cam o ora, o ora jumate.

Si sa nu credeti ca stati degeaba in perioada asta: din cand in cand, deschideti cuptorul, luati una bucata lingura si dati cu sos peste carnita. Initial am acoperit tava cu o folie de aluminiu dar spre final, am indepartat-o ca ma incurca si ardea prea tare. Plus ca vroiam si ceva crusta sa se formeze.

Si ce sa va mai spun cum a iesit. Special o postez acuma reteta ca sa va faceti planuri de week-end pentru ea.

Carbs, doens’t count. Desi si berea si condimentele au, la cat au fiert si la cat de putin ajunge intr-o farfurie nu cred ca se mai pune asa de mult la socoteala. Dar trust me, este friptura cea mai buna mancata ever. Si pentru ca e asa de buna, merita 2 poze ca sa va conving sa o si incercati.

Read Full Post »

Coaste de porc cu sos barbeque

Se pare ca week-end-ul acesta a fost week-end-ul succeselor. Pardon, al succesurilor. In aceasta reteta nu conteaza coastele ci acest sos barbecue care, cred eu, este o inventie americaneasca. Desi americanii astia nu stiu sa gateasca prea multe, la gratare cred ca sunt cei mai tari. Nu de alta da’ asta e distractia lor principala. Iar acest sos barbeque (sau BBQ sau barbecue) este ceva minunat. Mai ales daca este gatit la un loc cu alti bucatari experti. Si dupa cum spuneam, in acest post, despre sos vorbim caci el este vedeta. Partea importanta este ca il faci o data si iti mai ramane pentru inca 3-4 dati iar eu abia astept urmatoarea friptura cu un astfel de sos.

Asadar, pentru cam 500 ml de sos ne trebuie de urmatoarele:

– 2 cepe rosii mici

– 3 catei de usturoi

– 200  grame pasta de tomate (conserva)

– 250 grame de rosii decojite in suc propriu (conserva)

– o lingura zeama de lamaie

– 2 linguri whisky sau coniac

– indulcitor de zahar – cam o lingurita – reteta originala era cu 2 linguri de zahar brun

– un ardei iute

– sare, piper, cimbru, busuioc, boia dulce si condimentul surpriza – scortisoara (o lingurita)

Da, sunt multe rau dar e bun rau.

Se incepe cu tocatul si calitul cepei si a usturoiului. Rosiile decojite le-am mixat si le-am adaugat la un loc cu pasta de tomate. Desi spuneam ca nu sunt de acord cu bulioanele si conservele de tomate pentru ca au mult zahar, m-am convins sa le cumpar dupa ce le-am analizat etichetele. Si din dorinta de a face acest sos perfect. Iar conservele astea au avut cu toatele un total de vreo 60 de carbohidrati. Foarte mult, e adevarat dar pentru ca folosim sosul de vreo 3-4 ori, este ok.

Bun, am adaugat si alcoolul, lamaia, indulcitorul desi din cauza rosiilor era suficient de dulce, ardeiul iute, si el luat dintr-o conserva si extrem de iute, de altfel, si toate condimentele mai putin sarea si piperul. Ca asa scria intr-o reteta pe care o citii eu ca astea trebuie puse la sfarsit. Si cu toate astea la gramada, am lasat sa se amestece pe aragaz la un foc mediu cam 20 de minute. La sfarsit, am pus sarea si putin piper si cu asta basta. Sosul asta e extrem de bun, se poate manca si asa simplu, daca nu ar fi incarcat de atatia carbohidrati.

In fine, ideea cu el nu e sa il mananci simplu ci sa il pui peste carne. Si cum se face: se ia una bucata mare de coaste de porc, se aseaza intr-o tava tapetata cu hartie de copt (asta daca esti in cazul nefericit ca al meu in care nu ai cum sa faci gratar) si se unge cu ajutorul unei pensule pe ambele parti cu acest sos. Cuptorul fu preincalzit la vreo 200 de grade acolo se pune tava cu aceste minunate costite. Din pacate pentru simturile noastre, procesul de preparare si fragezire a acestor coaste dureaza cam 2 ore. Iar in acest timp, nu stam degeaba caci la cate 20-30 de minute, le mai scoatem de acolo si le mai ungem cu cate putin sos. Va garantez eu ca merita din plin tot efortul.

Dupa cum spuneam, sosul are foarte multi carbohidrati asa in total. Eu am aproximat pe la vreo 80 cu toate condimentele, legumele si conservele. Dar pentru ca a iesit acolo de facut de vreo 4 ori si cu o impartire simpla, ajunge la 20 de grame pentru fiecare friptana. Poate mai mult, poate mai putin. Noi le-am servit cu piure de conopida. Din toate bucatile prezentate, eu am mancat 3 – deci un aport 1o carbohidrati. Si pentru ca nu eram sigura de numarul de carbs, glicemia si-a spus cuvantul – adica a crescut fix cu echivalentul a 10 carbs (adica aproximativ 50).

Cam despre asta e vorba, dar la fel de bine se poate folosi orice alta bucatoaie de carne, dupa plac si dupa gusturi.

Read Full Post »

Praz cu masline si carne de porc

Ce sa mai fac eu cu niste praz ramas prin frigider de cateva zile, ceva bun, relativ usor, relativ rapid si cu ceva ingrediente relative ce se gaseau prin bucataria mea relativ mica. Si am pornit de la clasicul praz cu masline, mi-ar fi placut rau niste limba cu porc dar asta nu se gasea in bucataria mea mica si m-am rezumat la cele 2 cotlete ratacite prin congelatorul si mai mic decat bucataria. Prazul este delicios gatit, mie imi place in toate combinatiile – mancare, ciorba si in curand, am sa incerc si un sufleu. Sau ma rog, cum s-o chema chestia aia cu multe branzeturi.

Asadar, am folosit:

– 4 bucati praz

– 100 grame masline negre, de preferat fara samburi ca sa nu ne spargem dintii la servire, eu am avut dintr-o conserva

– o legatura ceapa verde

– un ardei gras rosu (sau un gogosar)

– 2 cotlete

– putin ulei de masline

– sarea si piperul de rigoare

Am pus cam vreo 2 litri de apa la fiert cu nitica sare. Ceapa verde am tocat-o marunt, la fel si ardeiul gras si le-am pus la calit in putin ulei, de data asta in tigaoaia aia mare si greu de manevrat caci aici se vor aduna cu toatele la un moment dat. Am taiat si prazul in rondele de o lungime aproximata ochiometric la vreo 3 cm. Cand apa a fiert l-am pus in oala pret de 5 minute. In acest timp, caleam de zor ceapa verde si ardeiul.

Am taiat bucatele mici si carnea si am adaugat-o la calit la un loc cu ceapa verde si ardeiul. Cam dupa 5 minute de fiert prazul, am scurs toata apa si am pus tot prazul in tigaoi. Si cu toate puse acolo, le-am mai lasat vreo 10 minute. Nu ne stresam cu testatul fiertului caci nu aceasta este destinatia finala. Le mai bagam si la cuptor mai tarziu si daca dupa atata fierbere si coacere, nu sunt facute, inseamna ca avem o problema.

Asadar, absolut toate ingredientele le-am lasat vreo 10 minute in tigaoi ca sa se combine acolo cu aromele lor, am mai adaugat si putina sare si ca sa incheiem activitatea, am rasturnat totul in tava mea iena, am adaugat maslinele si le-am pus frumos la cuptor, la foc mediu-mare (200 de grade) pret de alte 10 minute. Am mai turnat pe ici pe colo putintica apa si ulei ca sa nu se lipeasca nimic.

Dupa ce s-au infierbantat si la cuptor vreo 10 minute, am scos tava, am lasat sa se racoreasca un pic si uite ca e gata de servit.

Numaratoarea inversa ne spune asa: prazul are 7,62 grame carbohidrati pe 100 de grame deci cam 50 ar veni pentru toata mancarea. La masline, nu mai numar nimic caci scria pe conseva ca are 0,1 grame carbs pentru 100 de grame. Ceapa verde o adaug si pe ea cu 10, ardeiul gras cu 5, rotunjim totul la vreo 65 de grame carbohidrati pe toata mancarea. Eu am apreciat la inceput vreo 6 portii dar pentru ca suntem tare mancaciosi, am avut doar 5. Deci un alt low carb, categoria 15 carbs, de mare succes. Cam asa arata ultima portie.

Read Full Post »

Piure de conopida cu friptura de porc

Piureul de conopida este un inlocuitor delicios pentru cei care duc dorul piureului clasic de cartofi. Conopida fiarta are numai 4 (4,11 mai exact) carbohidrati pe 100 de grame deci este perfecta pentru dieta noastra. Eu am preparat acest piure exact ca pe cel de cartofi. Adica fiert conopida, scurs apa (absolut toata apa), pasat, adaugat o leaca de unt, o leaca de lapte, iar pasat si asta e. Fripturica delicioasa e mai simpla decat credeam vreodata (adica acum ceva 2-3 luni). Am folosit cotlete de porc, o leaca de vin, o leaca de ulei de masline si ceva condimente. Dar sa detaliem.

Pentru piure, am folosit cam asa:

– una bucata conopida aproximativ 500 de grame

– o lingura de unt

– 100 ml lapte

Pentru fripturica delicioasa:

– 3 cotlete de porc

– 100 ml vin rosu

– o lingura ulei de masline

– sare, piper boabe si rozmarin (binenteles, alte condimente are welcome)

– 3 bucati de usturoi (n-am inteles niciodata de ce li se spune catei de usturoi)

Deci incepui cu a curata conopida de frunzele ei protectoare si intrebandu-ma in acelasi timp daca ele s-or putea folosi la ceva. Am cioplit eu frumos conopida si am folosit inclusiv cotorul pe care l-am taiat in bucatele mai mici caci intelesei eu de la cunoscatori ca se fierbe mai greu. Punem frumos totul la fiert cam in 2 litri de apa si putina sare cam 15-20 de minute. Testul suprem este cel cu furculita. Adica luam una bucata conopida fiarta, o impungem nemilos cu furculita si daca aceasta iese usor si invingator de cealalta parte, se spune ca s-a fiert. Scurgem bine bine de apa – cel mai simplu este rasturnand totul intr-o strecuratoare. Apoi adaugam lingura de unt, laptele si mixam repede repejor cu mixerul evident. Mai adaugati sare si piper dupa gust. Si cam asta e pentru piureul de conopida.

Second part, fripturica este si mai simplu de preparat dar mai de durata si de asteptat… cam pana ti se lungesc urechile de foame. Am condimentat cotletele cu sare, rozmarin si ceva delicat. Le-am asezat frumos intr-o tava de iena pe care am uns-o in prealabil cu putin ulei de masline. Am turnat peste vinul cel rosu ca cocosu. Mult mai delicios ar fi fost daca lasam fripturile sa stea la odihinit o noapte si o zi direct in vin. Da mi se lungeau prea mult urechile. Am pus ceva boabe de piper de toate culorile si gusturile. Am taiat feliute subtiri (nu tocat) usturoiul si am aruncat asa ici si colo peste fripturici. Pentru ca tava mea nu are capac, am acoperit-o cu o folie de aluminiu. Cuptorul preincalzit la 200 de grade, aruncat tava in cuptor pret de 1 ora – 1 ora jumate. Eu fac acelasi test suprem, cel cu furculita (se poate inlocui si cu cutitul).

Mie imi plac foarte mult branzeturile. De aici si feliutele de cascaval atasate ca bonus pentru harnicie.

Read Full Post »