Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘dovlecel’

DSCN2206 Nu stiu cum sa le spun … de fapt este vorba despre o jucarie noua care se cheama plita electrica. Deci ma-ntelegeti ca nu as putea sa le spun legume “plitate” 🙂 Din seria de cate lucruri ai nevoie intr-o bucatarie si cate trebuie sa iti mai cumperi, a aparut si aceasta plita. De fapt pe aceasta am primit-o cadou cu ceva luni in urma dar uitai sa va spun de ea. Este super recomandarea zilei de azi. Daca va e dor vreodata de un grill de la padure si nu puteti parasi perimetru bucatariei, acesta este compromisul perfect.

Nu am ce sa va spun la ingrediente ca se lasa la imaginatia fiecarui low-carb-ist. Eu am incercat si legume si carne si oua si cascaval, aproape orice. Este absolut incredibil cum nimic nu se prinde sau lipeste. Ah, de fapt cu jucaria asta nu te simti ca la picnic, te simti actorul principal intr-un teppanyaki homemade. Se poate numi acest fel de a gati un fusion de bucataria japoneza si cea de acasa? :)))DSCN2210

In fine, in prima poza erau la capitolul preparare. Aici sunt la capitolul mancare. Nu am pozat si farfuria goala ca era lipsit de etica si morala.

Read Full Post »

Revenim la raw-food caci imi promisesem eu sa repet reteta asta dupa ce achizitionez un robotel de bucatarie versiunea Barbie. De data asta nu am mai adaugat nimic suplimentar si am urmat pas cu pas reteta Ligie Pop. Din punctul meu de vedere, ambele forme merita gatite: si pasta si salata. Diferenta este binenteles doar de textura si consistenta. La salata se simt mai bine, ca sa spun asa, legumele si nucile, mai crispy, un pic mai crocante.

Noua mea descoperire au fost dovleceii cruzi, care sunt absolut deliciosi cand sunt taiati asa feliute feliute, operatiune executata tot cu minunatul robotel cel nou.

Nu mai e nimic de povestit caci mai povestii odata. Carbsii sunt putini si sanatosi, iar pentru mine a fost si o cina si un pranz la fel de delicios. Stiu, si eu am fost reticenta la dovlecelul crud si mi-a luat ceva timp sa il incerc dar credeti-ma este nemaipomenit de bun asa. Sacrificati unul si o sa vedeti ca merita.

Read Full Post »

Si/sau facute la gratar. Ca e chiar mai bine si mai fara ulei si mai gustos. Dar pentru ca eu nu am gratar in casa a trebuit sa ma multumesc cu prajeala. Plus ca este si un foarte bun inlocuitor la chiftelutele de dovlecel care mai contineau si faina.

Si lucrurile sunt foarte simple:

– o vanata

– un dovlecel

– doua oua

– cascaval ras pentru presarat deasupra

– ulei – cat e necesar tinand cont de faptul ca eu am uns tigaia cu o pensula

– doar sare

Foarte dificil este doar feliatul legumelor: adica se ia vanata, nici macar nu se mai curata de coaja si se taie feliute rotunde cat de cat subtiri. La fel si cu dovlecelul. Se bat cele 2 oua cu putina sare. Se pune tigaia pe aragaz, se unge cu ulei (a nu se pune cu lingura sau prea mult caci vanata are proprietatea urata de a absorbi tot uleiul). Eu am mai sarat un pic si feliile de vanata, respectiv dovlecel. Am luat cate o felie, am dat-o prin ou, am pus-o la prajit – cate 2 minute sa zicem pe o parte.

Iar cand fu prajita am scos-o pe un servetel ca sa mai absoarba, daca mai era nevoie, farama de ulei absorbita. Iar deasupra, cat este inca fierbinte, am presarat putintel cascaval ras. Si cu asta basta. La fel si cu restul de felii.

Carbohidratii se numara in functie de feliile mancate. Dar pentru ca vanata prajita are cam 4,7 carbs pe suta de grame iar dovlecelul doar 2, 7, puteti sa mancati linistiti oricate, oricand. Eu am sa o trec la gustare dar sunt la fel de buni si nimeriti ca garnitura pentru orice (cum de altfel a fost si garnitura mea la niste carnaciori proaspeti excelenti).

Read Full Post »

Spuneam mai acu ceva vreme ca dovlecelul nu se afla printre legumele mele preferate. Dar a inceput sa fie. Mai ales dupa celebrele si de multe ori gatitele chiftelute de dovlecel. Si m-am gandit eu sa fac o chiftoaie mare si sa o bag la cuptor. Si spun asa caci compozitia nu difera foarte mult de cea de la chiftelute si mai mult, nu mai punem nici faina. Si mai adaugam si alte chestii caci avem loc.

Ce mi-a trebuit:

– 3 dovlecei marisori

– o legatura ceapa verde

– 3 catei de usturoi

– revenind la preferatele mele branzeturi. am scos la bataie cascaval ras si gorgonzola din seria branzeturilor albastre

– 4 oua – de fapt eu am avut 3 albusuri ramase nu mai stiu de unde si un ou intreg

– 100 ml smantana lichida

– 50 grame de unt – m-am smecherit, nu mai folosesc uleiul ci calesc cu untul

– sare, piper, nelipsitul curry si parca am mai pus si ceva boia dulce.

Foarte simplu si rapid. Am spalat si curatat dovleceii si i-am dat pe razatoare. Deci atentie(!) dati pe razatoare, nu taiati feliute. Am pus la calit in unt ceapa si usturoiul tocate marunt de tot iar cand ceapa s-a inmuiat am adaugat si dovlecelul. El fiind moale prin definitie, nu i-a luat mult sa se inmoaie si mai mult. Am adaugat condimentele si gata prima parte.

Toata compozitia am turnat-o intr-o tava si am facut minunatul sos de smantanica si ou. Le-am batut cu putina sare, am adaugat si cascavalul ras am turnat toata amestecatura asta peste dovlecei si inainte de a pune tava la cuptor, i-am aplicat si lovitura de gratie cu bucatile de gorgonzola. Si am bagat tava la cuptorul preincalzit la vreo 250 de grade cam 20-25 de minute. Aplicam iar testul ochiometric al oului facut. Si cand a fost gata, nu mai e nimic de facut caci e gata.

Carbohidratii sunt putini si doar de la dovlecel si ceapa verde. Hai si usturoi. Dar pentru ca sunt foarte putini – cred ca ajunge la 2-3 carbohidrati pe portie (patru au fost in total) o trec direct la no carb. Merge si la mic dejun, rece sau cald, cum se doreste.

Read Full Post »

Sau alta inventie culinara multicolora ce se aplica cu succes intr-o dieta low carb. Ma rog, asta este de fapt my style ca luai eu mai multe descrieri de pe aici, adica de pe net si le combinai de iesi o minunatie minunata. Este destul de complicat, adica nu musai complicat dar e cu multa rabdare si repetare. Dar asta e bine caci repetarea este mama-nvataturii si uite asa invatam noi sa calim legume, sa le punem la cuptor si sa scoatem mancaruri delicioase de acolo.

Cam despre urmatoarele multele este vorba:

– 2 dovlecei

– 2 vinete

– 3 rosii babane

– ardei grasi de toate culorile – rosu, verde, galben – cate juma din fiecare

– o ceapa rosie

– 4-5 catei de usturoi

– mult ulei pentru ca le calim separat

– patrunjel proaspat tocat

– si acuma nene, sa te tii caci eu pusei multe condimente: sare, piper, busuioc, curry, curcuma, boia dulce si o leaca de vin alb. Stiu am inebunit cu condimentele astea. Adica ce sa mai, aproape ca le-am luat pe toate din sertar si am tot pus cate un praf din fiecare. Stiu ca pare nebuneste dar chiar a iesit si bun si fara nimic prea tipator sau cu vreun miros prea pregnant. Dintre condimentele mentionate, doar curcuma este noua si a fost noua si pentru mine pana la mancarea asta. Dar pentru ca citii eu pe alocuri ca merge foarte bine cu curry-ul si pentru ca eu as putea sa mananc curry si pe paine (daca as putea sa mananc paine) am cumparat si un borcanel din acesta.

Asadar incepui cu spalatul bine al tuturor legumelor. Mai ales vanata si dovlecelul pentru ca nu le mai curat de coaja si le pun asa cum le-a facut mama natura. Adica cu coaja, nu intregi. Mai putin rosia care urmeaza imediat.

Scena unu, actul zero este cu oparitul rosiilor. Si le oparim ca sa le putem decoji usor. Adica am pus apa la fiert, cand apa a inceput sa bolboroseasca, am pus rosiile, le-am lasat ceva zeci de secunde pana au dat semne de inmuiere, le-am scos si le-am pus in apa rece. Chiar si cu gheata se recomanda. Dupa care coaja aproape ca iese singura.

Apoi am continuat smechereste prin a toca dovlecelul. De fapt nu a toca ci a-l taia asa bucatele mai marisoare. M-am inarmat cu tigaoaia aia greu de manevrat si in scena unu, actul unu am pus la calit dovlecelul cu putin ulei. Separat, binenteles nu mi-a lipsit apa fiarta pe care sa o mai adaug din cand in cand la calirea si inmuierea legumelor. Dovlecelul fiind moale prin definitie, l-am calit doar pana ce am considerat eu ca si coaja a ajuns intr-un stadiu destul de molicel. Si cand fu suficient de moale, am transferat continutul din tigaie intr-o tava de ceramica. Sa se linisteaca pana vin si celelalte.

Scena una, actul doi – intra vinetele in actiune. La fel de mari cubulete taiate si ele, in acelasi tigaoi, cu alt ulei, puse ca si dovleceii la calit si inmuiat. De data asta a durat ceva mai mult pana se calii ca vanata e ea mai tare si mai incapatanata. Dar binenteles, i-am venit si ei de hac. Si cand fu gata, tusti in tava, peste sau printre sau pe langa dovlecel.

Actul trei, scoatem la scena deschisa ardeii pe care i-am taiat grossier – adica mai grosolan, dar zicem si noi asa ca sa se vada ca stim frantuzeste. Si la fel, repetam procesul de calire. Cand si acestia se dovedira inmuiati, i-am adaugat si pe ei peste celelalte surate in tava.

Phiu, deja cam obosesti nu mai e mult si suntem la ultimul act. Din prima scena, ca mai urmeaza scena doi cu condimentatul si cuptorul. Da’ aia-i simpla. De data asta am luat ceapa, am taiat-o julienne – hai ca v-am spart cu asta… adica fasiute fasiute si am pus-o si pe ea la calit. Am tocat marunt marunt (asta nu mai stiu in frantuzeste) si l-am pus si pe el la un loc cu ceapa ca ar fi fost culmea sa le calesc si pe astea separat. Si la finalul primei scene adaugam si rosiile tocate marunt sau mare, cum se doreste, cu tot cu sucul lasat de ele prin taiere. Mare grija sa nu se scurga mai mult pe langa tigaie decat in tigaie. Si cand si toate astea se inmuiara, le-am pus si pe ele in tigaia cea mare.

Si acuma incepe scena doi. Caci toate calitele, inmuiatele, coloratele le-am amestecat si le-am atacat cu armata de condimente. Am mai adaugat si o leaca de vin alb. Am mai pus ceva sare, in fine, se pun toate dupa gust. Nici nu stiu daca se mai apropie ceva de ratatouille-ul clasic frantuzesc dupa toate amestecurile astea de arome. Cand m-am declarat multumita de gust si cand am epuizat si condimentele, am aruncat tava cu totul in cuptorul preincalzit la 200 de grade si le-am lasat sa se linisteasca si sa se combine cam o juma de ora.

Binenteles, acest amestec se poate servi si simpul si ca garnitura. Eu m-am nimerit atunci intr-un alt peste alb si nou pentru mine, adica niste file-uri de merlin scria pe eticheta. Dar am aici o poza si cu o alta varianta in care s-au amestecat toate cele cu niste piept de pui si el calit in ceva ulei. Eu pur si simplu am prajit pestele.

Eheee… la carbohidrati e ceva de numarat: incep cu cele ce le stiu deja – ceapa 10, ardeiul pun tot vreo 10 caci fura multisori. Rosia, vreo 15 caci fura cam maricele si rosia fiarta are cam 10. Bun, pana aici 35. Dovlecelul cel mai fericit, are doar 2 grame pe suta, deci cam inca vreo 10, total 45 si cu vanata – mai adaugam si aici vreo 30 de carbs. Da, cam mult – adica 75 de carbohidrati pentru toata mancarea si fura 6 portii in total. Stiu sigur caci deja se termina. Asta inseamna cam 12 grame pentru fiecare portie si pentru ca mai sunt si multe condimente o cosideram de 15.

Hai ca reteta asta fuse lunga. Mai aveam un pic si scriam un roman, nu gluma.

Cam asa arata varianta mea

cam asa arata alta varianta cu pui, gatita de un alt low carb eater. Si parca arata mult mai bine, nu?

Read Full Post »

Alta inventie a la mama care este minunata, nu foarte low carb dar relativ ok daca ne rezumam la una-doua-trei bucati. De fapt este ok si cu mai mult de doua-trei pentru ca avem carbohidrati doar in lingura de faina pe care trebuie sa o punem. Si spun trebuie pentru ca am incercat noi si fara dar nu vrea chifteluta sa se grupeze deloc si in loc de chiftelute, trebuia sa scriu p-aci terci de dovlecel. Desi spuneam intr-o reteta anterioara ca nu sunt mare amatoare dovlecei, am zis sa le mai dau o sansa caci ii vazui eu bogati in diverse vitamine si minerale – mai ales vitamina A. Iar acest fel de a-i gati s-a dovedit a fi un succes pentru papilele mele gustative, foarte pretentioase de felul lor.

Pentru mai multe bucati (sa fi fost vreo 10 daca nu le numaram si pe cele negrupate, de la lipsa de faina) am folosit asa:

– 1 dovlecel mai marisor – cam 300 de grame avea al meu

– 100 grame cascaval ras (sau cat va lasa inima)

– un ou

– o lingura faina (aproximativ 15 grame)

– 3 catei de usturoi

– 1 lingura ulei de masline

– sare si piper, as usual

Am curatat frumos dovlecelul si l-am dat pe razatoarea mare. Si cascavalul tot pe razatoarea mare ajunge. Musai dupa ce curatati dovlecelul sa il lasati sa se odihneasca un pic intr-un castron caci el lasa foarte multa apa. Si sa mai il stoarceti si voi cat puteti de bine dupa.

Usturoiul l-am tocat si pe el marunt marunt de tot ca sa nu il vad si nici sa nu il simt iar toate cele de mai sus rase sau tocate se amestecata cu o lingura de faina intr-un castronas oarecare.

Am pus tigaita oarecare pe aragaz cu ulei cu tot si am lasat-o un picut sa se incinga dupa care am luat cate o lingura din compozitie si am pus la prajit la un foc mediu. Cam 5 minute am lasat sa se prajeasca pe o parte pana s-au rumenit un pic chiftelutele (apreciere ochiometrica), le-am intors si le-am lasat, la fel, 4-5 minute. Le-am scos pe un servetel sa se mai scurga din ulei si dupa ce s-au racorit un pic sunt gata de servit.

Iaca un fel de mancare bun pentru orice moment al zilei plus ca sunt la fel de bune si reci si calde. Adica le putem manca si a doua zi de dimineata ca doar nu ne-om apuca cu noaptea-n cap sa le gatim. Asta in eventualitatea in care mai si raman.

La carbohidrati numaram doar faina care fiind 15 grame si stiind ca faina are 76% carbohidrati pe 100 de grame, avem un total de 12 grame per toate cele 10 bucati. Dovlecelul fiert, ferice de noi are doar 2 grame asa ca pentru corectitudine, mai adaug 6. Ceea ce inseamna un maxim de 20 si un aproximativ 2 pentru fiecare chiftea de dovlecel. Pentru ca nu mancam mai mult de 3 bucati la o masa, o incadrez la 5 grame carbo si daca nu ne lasa in pace foamea, mai furam una si mai tarziu.

Read Full Post »

No carb. Sau ca sa nu ne mintim frumos, 2,69 carb pe sute de grame. Doar la dovlecel se numara caci, pacatosul, doar el ii are. Dar ce mai conteaza 2 carbohidrati pe langa sutele ce le mancaram noi o viata-ntreaga? Acest fel de mancare pe mine nu m-a convins sa il mai repet pentru ca eu nu sunt mare amatoare de dovlecei, in general. Dar poate pentru altii este bun sau poate daca mai revenim, imbunatatim si adaugam ceva, il aducem la un rezultat bun bunut pentru dieta noastra. O sa explic mai tarziu si ce nu mi-a placut si unde cred eu ca am gresit. Poate intr-o alta zi frumoasa, ii voi reda sansa la apreciere, reparand greselile si modificand pe ici pe colo.

Oricum, ce am folosit de data asta:

– 2 dovlecei

– 4 oua

– aceasi lingura de ulei (doar una de data asta)

– cascaval ras (normal, nu putea sa imi lipseasca)

– sare, patrunjel uscat

Am curatat frumos dovleceii, i-am taiat in cate fix doua jumatati si am scos miezul cu samburi din interiorul fiecareia pana au luat forma unor mici barcute dragute. Multumita de treaba mea de sculptor, am luat tava iena mult utilizata pe care am uns-o cu putin ulei si am asezat barcutele in ea.

In cele patru barcute dovlecel am spart cate un ou. Am presarat putintica sare peste fiecare ou, cascaval ras din abundenta si patrunjel uscat si am pus tava la cuptor. Cam 20 de minute, la foc mediu, daca imi aduc eu bine aminte, pana am considerat eu ochiometric ca oul este facut. Si cam asta a fost totul.

De ce nu prea mi-a placut mie acest fel: oul a fost prea uscat, dovlecelul prea apos. Eu ma asteptam sa iasa oul cremos si cu galbenusul ca la ochiuri. Poate ar fi fost bine sa pun o bucatica de unt peste dovlecel, sub ou sau poate le-am tinut prea mult in cuptor. Oricum, incercarea poate voua sa va placa. Mai ales ca este un fel atat de bun de mancat din punctul de vedere al carbohidratilor. Daca il mai incerc si altfel, va spun. Oricum, de aratat, arata bine.

Read Full Post »