Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘praz’

Revenim in forta caci multa vreme trecu de cand mai postaram si noi ceva p-acilea. Asta nu inseamna ca nu am mai gatit sau ca nu am mai mancat… ba chiar din contra si chiar gatiram mult si multe, including the forbidden ones. Le adunaram, le pozaram, le si mancaram si o sa le prezentam in viitorul apropiat. Desi nu incurajez mancatul de interzise, o sa cam incepem cu o serie de retete care trebuie sa se gateasca numai ocazional. Cum ar fi aceasta placinta. Binenteles ca ne este interzisa faina dar putem manca la  fel de bine doar compozitia fara a o mai inconjura de carbohidrati. Dar daca asa fura poftele la noi acasa, asa o prezentam. Este absolut delicioasa si trebuie musai sa o incercati si voi cand aveti chef cu sau fara aluatul cel periculos. Asadar nu am sa va povestesc cum am facut aluatul caci nu conteaza in aceasta poveste (poate fi de orice fel sau chiar si cumparat) ci am sa va povestesc despre prazul minune din diplomatul lui nea Marin.

Asadar, ce punem si cate:

– 4 bucati de praz, including partea verde

– o ceapa (da da, ceapa cu praz merge din plin)

– un ardei gras rosu

– 50 grame unt

– 100 ml smantana

– 100 grame cascaval

– sare, piper si nucsoara

Deci simplu ca buna ziua: calim ceapa si ardeiul in unt. Adaugam tona de praz tocata si lasam mai multicel sa se caleasca si sa se inmoaie si sa se scada. Cam 10-15 minute cred ca a durat tot procesul.  Saram, piperam si mai punem si pentru o nota de exceptie nucsoara. Apoi adaugam si smantanica, mai lasam cam 5 minute pe foc pana se mai evapora din lichide si zemuri dupa care adaugam si cascavalul. Amestecam bine bine ca sa nu ni se lipeasca cascavalul de fundul cratitii. Si cu asta basta. Pe bune ca se poate manca asa fara nici un alt adaos dar am vrut eu sa fiu mai smechera si sa ma folosesc de un aluat facut in cu totul alte scopuri (adica fuse aluat de saratele). Daca faceti cu aluat, ungeti aluatul cu putin galbenus si mai presarati si pe deasupra cu mac sau/si seminte de floarea soarelui sau/si susan.

Carbsii sunt suficienti totusi si cu si fara aluat: praz mult, ceapa mult, ardei ceva si el pe acolo, ba mai punem si de la smantana si cascaval. Ce sa mai, mult domne mult. Totusi pentru siguranta, numaram cam asa: 30 de la praz, 10 de la ceapa, 10 de la ardei si inca vreo 10 de la lactate. Deci cam 60 pe toata mancarea si pentru ca la mine a fost cu tot cu aluat mai adaug vreo 10 per portie. Au fost cam 8 portii, deci o punem pentru siguranta la 20 de grame ca sa nu ne furam singuri.

Read Full Post »

Da, am inceput week-end-ul cu un deliciu frantuzesc. Deci nu am epuizat inca acest minunat capitol al supelor crema iar frantuzii ma ajuta din plin sa aparem la rampa cu retete noi. Si desi suna frantuzeste, pare a nu fi chiar asa de frantuzita. Cica de fapt ar fi fost inventia unui bucatar american iar numele de Vichy este de fapt numele unui oras aflat in apropierea locului sau de nastere. Oricum, noi ii lasam pe ei cu controversa lor si doar o gatim si o mancam. Caci merita din plin un loc de cinste ca orice alta supa crema delicioasa, desi, o sa vedeti, contine si forbidden item.

Si ca sa fie fix supa vichyssoise, am urmarit pas cu pas fix ce ii trebuia americanului:

– 2 fire de praz, partea verde included

– un cartof mai maricel, cam 100 de grame (the forbidden one)

– 50 de grame de unt

– 1 litru supa de pui

– 250 ml smantana lichida

– 250 ml lapte

– sare si piper dupa gust

Cel mai greu lucru din toata reteta asta este sa faci rost de supa de pui. Eu am avut noroc ca se nimeri chiar un pui prin frigiderul meu pe care a trebuit sa il fierb in alte scopuri culinare. Iar zama aia lasata de el a aparut exact la momentul oportun. Apoi, in oala in care am facut supa, am pus cele 50 de grame de unt si am calit prazul pana s-a inmuiat un pic. Am pus supa de pui peste el si am lasat sa fiarba mult – cred ca vreo juma de ora, poate si mai mult. Ah, si am pus si cartoful tot de la inceput la calit. Cartoful asta poate sa lipseasca pentru o supa very low-carb dar de data asta am vrut musai sa urmez reteta originala. Oricum, cand prazul a devenit suficient de moale incat sa poata fi blenduit, am luat oala de pe aragaz, am bagat blenderul in ea si am dat de zor pana nu s-a mai distins nimic integru.

Am adaugat laptele si smantana si am mai blenduit de zor, sare cat mi s-a mai parut mie necesar. Am mai pus iar pe foc, am mai lasat-o inca doar pentru un clocot si gata. Se poate manca foarte bine si rece, de altfel reteta americanului se chema chiar crème vichyssoise glacée.

La carbohidrati stam cam asa: vreo 15 de la praz, vreo 50 de la cartof, vreo 20 de la lapte. Destul de mult dar iesi suficient de multa supa ca sa tot fie vreo 6 portii si aproximam la vreo 20 de carbs per bol, desi s-ar putea sa fie chiar mai putin. Oricum, este delicioasa si merita incercata fix pentru ca iese un pic din tiparul supelor creme de pana acum. Si pentru un surplus de deliciu, am prajit cateva feliute de sunca Serano ca sa fie si ceva crispy pe langa.

Read Full Post »

Adica multe legume, mai degraba ce am mai gasit prin frigider si pe langa. Si anume: vinete, praz, broccoli si un ardei capia. Si niste ceapa verde. E foarte simplu, nu foarte rapid dar e un amestec foarte bun de mancat, simplu sau ca garnitura.

Ce am folosit:

– o vanata

– un broccoli

– un praz

– un ardei capia rosu

– 4 fire de ceapa verde

– 200 de grame de ricotta, ceva cascaval de presarat deasupra

– 4 oua

– 200 ml smantana lichida

– sare si piper

– ceva ulei

Da, se pare ca am gasit multe chesii prin frigider. Desi am gasit toate chestiile astea, am inceput prin a pune niste apa la fiert cu nitica sare si nitel praf d-ala delicat de legume. Apa la fiert pentru ca aveam nevoie sa fierb un pic broccoli-ul. Un pic, cat sa nu fie nici fiert, nici nefiert. Adica l-am tinut in apa clocotita vreo 5 minute. Dupa ce a fiert, am scurs apa si l-am lasat deoparte ca sa ma folosesc de el mai tarziu.

Separat, am tocat prazul, ceapa si ardeiul si le-am pus pe toate la calit in putin ulei. M-am mai folosit si de apa de la broccoli ca sa le mai inmoi. Nu foarte mult, tot pret de vreo 5 minute.

Cu vinetele, le-am taiat feliute, le-am presarat cu niste sare si le-am perpelit si pe ele cate putin intr-o tigaie teflonata ca sa nu mai fiu nevoita sa pun ulei. Am fiert, calit sau perpelit legumele caci mi-era teama sa nu ramana si crude pe la cuptor. Iar asa si-au si imbinat ele intre ele aromele si zemurile cand le-am asezat pe toate la un loc. Cred totusi ca merge si fara a fi pregatite asa dinainte. Adica puse toate direct la cuptor.

Si le-am asezat asa intr-o tava ceramica: am pus un strat de vinete, broccoli-ul peste, amestecul cu praz deasupra si iar un strat de vinete. Am facut sosul alb minune din oua, ricotta si smantana, sare si nitel piper. Ricotta poate fi la fel de bine inlocuita cu niste urda, branza de vaci sau pur si simplu branza normala. Ce gasiti sau ce aveti. Am turnat sosul aista peste legume si am bagat la cuptor cam 30 de minute pe la 250 de grade. Cam cu 10 minute inainte de astea 30, am scos tava, am mai presarat si cascavalul si am bagat iar la cuptor ca sa se scurga toate cele 30 de minute.

Cu carbsii stam bine, desi sunt multi de numarat: de la vanata contorizam vreo 15, de la praz, tot vreo 15, de la broccoli tot vreo 15 – e cu numar fix, se pare. Ca sa fim in acelasi grafic, mai punem vreo 15 de la smantana si branzeturi si ajungem la 60 per toata mancarica. Au fost fix 6 portii asa ca o sa contorizam doar 10 per portie. Absolut delicios.

Read Full Post »

Cu posturile din ziua de azi (care s-a dus de fapt, ca este seara) ne-am frantuzit de tot. Desi contine unul dintre lucrurile interzise dietei low-carb (adica o fasie de aluat) aceasta reteta este minunata, delicioasa si nemaipomenita. Cred ca am convins cat de mult a putut sa imi placa. Se poate face si fara praz, si cu alte legume si simpla si oricum se doreste. Cert este ca trebuie musai incercata. Va garantez ca o felie din acest quiche nu poate avea mai mult de 10-15 carbs caci aluatul asta folosit de mine a fost si extrem de subtire.

Ce am folosit:

– o foaie de aluat de placinta

– 2-3 fire de praz

– 200 grame sunca

– 6 oua

– 100 ml smantana normala

– 200 grame cascaval ras

– o lingura de ulei

– ceva unt/margarina de uns tava in care gatim

– sare si piper

Am spalat si taiat prazul bucatele si l-am calit in lingura de ulei pana s-a inmuiat un pic.

Intr-un bol mare am spart toate cele 6 oua si le-am amestecat ca la omleta. Am adaugat sunca taiata mai mic, mai mare, toata smantana, tot cascavalul si nu toata sarea si nici tot piperul (doar cat fuse necesar). Si s-a format un ditamai maclavaisul.

Am luat una bucata tava pe care am uns-o cu unt. Am intins foaia de placinta si am turnat tot maclavaisul peste. Cuptorul preincalzit la foc mare (250 de grade sa spunem) si am bagat maclavaisul la cuptor pana s-a inchegat – copt oul. Aproximativ o juma de ora. Simplu, nu? Caci nu mai e nimic de facut decat de scos si de servit. Am mai adaugat eu la servire si o salata rapida de varza rosie – a fost o combinatie de mare succes.

Carbs: din cate imi aduc eu aminte, aluatul ala avea cam 80 de carbs. Mai e ceva si de la praz dar o trec direct la 15 grame carbs ca sa nu mai socotim atata.

Read Full Post »

Licoarea verde minune, aka supa crema de broccoli se termina si gurile noastre insetate isi cereau iar dreptul la o zama traditionala si pur autohtona. Asa ca dupa ceva discutii, propuneri si dezbateri, ne-am oprit la ceva simplu, usor si fara prea multa grasime – cu toate ca pana la urma tot am pus ceva ca nu ma putui abtine. Ce sa le fac daca ale naibii grasimile astea sunt asa de bune. De fapt, ca sa fiu sincera, decizia cu prazul veni dupa ce cotrobaii eu prin frigider ca sa vad cu cate am mai ramas dupa acest long week-end. Si numai frunzele lui verzi ieseau din cutia de legume precum cele din diplomatul lui nea Marin. Asa ca ma apucai de treaba.

Deci am avut urmatoarele chestii:

– 3 bucati de praz

– o ceapa rosie destul de maricica

– un ardei gras rosu

– un pastarnac

– 2 linguri smantana normala

– un ou

– 200 de grame costita afumata, cam incepe deja sa devina prea prezenta in ultimele mancaruri, am sa o revizuiesc eliminand-o

– 2 linguri ulei de masline

– sare, piper, patrunjel tocat

Ca sa fie iar suficienta, si pentru toata lumea si pentru toata saptamana, am inceput cu clasicul 3 litri de apa pusi la fiert cu nitica sare.

Am spalat, curatat si tocat marunt ceapa si ardeiul si le-am pus in aceeasi ordine la calit in tigaita oarecare si lingura oarecare de ulei. Ceapa nu s-a plans de mine dar eu m-am plans de ea, mai ales ca mi-a sarit un pic direct in ochi. Asadar, dupa ce cureti si toci o ceapa, poti sa spui ca bucatareala este orice numai funny nu, devine chiar dramatica. Data viitoare imi pun ochelarii de inot sau imi iau o masca de protectie. In fine, am trecut si de data asta peste nefericitul accident acoperit cu multe lacrimi si am purces mai departe.

Pastarnacul albiciosul e cam greu sa fie tocat, asa ca l-am curatat si l-am dat pe razatoarea mare. Daca nu va place asa tocat, puteti sa il puneti pur si simplu intreg in ciorba si sa il aruncati ulterior, dar e pacat de el caci il vad bogat in calciu, potasiu, vitamina C si altele. Plus ca totul e sa avem cat mai multe arome la un loc ca sa indeplinim o misiune cu succes. Eu am pus pastarnacul ras si pe dansul la calit si le-am lasat pe toate cam 10 minute pana s-au inmuiat destul de mult. Si cand toate au fost suficient de inmuiate, le-am pus in oloiul in care deja fierbeau cei 3 litri de apa +/- ce s-a mai pierdut prin aburi. Si le-am lasat sa tot fiarba cam inca 10 minute.

La jumatatea drumului, am taiat si prazul in rondele lunguiete de aproximativ 3 cm. L-am pus si pe el un pic la calit in aceeasi tigaita oarecare dar cu o alta lingura oarecare de ulei. Cam 5 minute l-am lasat caci acesta are fericita proprietate de a se inmuia rapid. Dupa care l-am aruncat si pe el in oloi. Si inca 10 minute de bolborosit si fluierat.

In tigaita oarecare si mult utilizata la acest fel, am aruncat si costita afumata, de data asta fara ulei caci are ea suficienta grasime. Dupa 2-3-5 minute, am adaugat-o si pe ea in oloi.

Am amestecat intr-un bol la fel de oarecare oul si smantana, am verificat prazul daca este fiert si pentru ca era am adaugat si smantana-ou sau oul-smantana, putin patrunjel tocat, am mai lasat sa dea intr-un clocot si gata licoarea.

Numarul de carbohidrati per oloi: prazul are, stim deja, cam 7 grame. Fiind 3 si aproximand vreo 400 de grame caci erau cam subtirei si slabanogi, avem de-a face cu 28 de grame per oloi. Ardeiul gras 5, ceapa rosie 10, deci inca 15, deci 43 de grame pana aici. Pastarnacul ne cam rupe-n doua caci aflai abia dupa ce l-am gatit ca pacatosul asta albicios are 17 grame carbohidati fiert sau crud. Asa ca il taiem de pe lista pentru mancarurile viitoare. Dar pentru ca aici a fost sa fie mai adaug inca 17. Plus ca isi mai spala pacatele cu restul de chestii bune pe care le are, mentionate 2-3 paragrafe mai sus. Sper eu sa nu fi fost totusi chiar 100 de grame in total. Oricum, ajungem la un total de 60 de grame per tot oloiul meu de ciorba. Cam mult dar suntem mai zgarciti cu portiile si apreciez eu iar cam 8-10 portii. Deci cam 10 grame per castronas/farfurie cu bataie mare. Asa ca am scos-o bine la liman si de data asta cu doar 10 grame de ciorbica minunata si delicioasa.

Read Full Post »

Ce sa mai fac eu cu niste praz ramas prin frigider de cateva zile, ceva bun, relativ usor, relativ rapid si cu ceva ingrediente relative ce se gaseau prin bucataria mea relativ mica. Si am pornit de la clasicul praz cu masline, mi-ar fi placut rau niste limba cu porc dar asta nu se gasea in bucataria mea mica si m-am rezumat la cele 2 cotlete ratacite prin congelatorul si mai mic decat bucataria. Prazul este delicios gatit, mie imi place in toate combinatiile – mancare, ciorba si in curand, am sa incerc si un sufleu. Sau ma rog, cum s-o chema chestia aia cu multe branzeturi.

Asadar, am folosit:

– 4 bucati praz

– 100 grame masline negre, de preferat fara samburi ca sa nu ne spargem dintii la servire, eu am avut dintr-o conserva

– o legatura ceapa verde

– un ardei gras rosu (sau un gogosar)

– 2 cotlete

– putin ulei de masline

– sarea si piperul de rigoare

Am pus cam vreo 2 litri de apa la fiert cu nitica sare. Ceapa verde am tocat-o marunt, la fel si ardeiul gras si le-am pus la calit in putin ulei, de data asta in tigaoaia aia mare si greu de manevrat caci aici se vor aduna cu toatele la un moment dat. Am taiat si prazul in rondele de o lungime aproximata ochiometric la vreo 3 cm. Cand apa a fiert l-am pus in oala pret de 5 minute. In acest timp, caleam de zor ceapa verde si ardeiul.

Am taiat bucatele mici si carnea si am adaugat-o la calit la un loc cu ceapa verde si ardeiul. Cam dupa 5 minute de fiert prazul, am scurs toata apa si am pus tot prazul in tigaoi. Si cu toate puse acolo, le-am mai lasat vreo 10 minute. Nu ne stresam cu testatul fiertului caci nu aceasta este destinatia finala. Le mai bagam si la cuptor mai tarziu si daca dupa atata fierbere si coacere, nu sunt facute, inseamna ca avem o problema.

Asadar, absolut toate ingredientele le-am lasat vreo 10 minute in tigaoi ca sa se combine acolo cu aromele lor, am mai adaugat si putina sare si ca sa incheiem activitatea, am rasturnat totul in tava mea iena, am adaugat maslinele si le-am pus frumos la cuptor, la foc mediu-mare (200 de grade) pret de alte 10 minute. Am mai turnat pe ici pe colo putintica apa si ulei ca sa nu se lipeasca nimic.

Dupa ce s-au infierbantat si la cuptor vreo 10 minute, am scos tava, am lasat sa se racoreasca un pic si uite ca e gata de servit.

Numaratoarea inversa ne spune asa: prazul are 7,62 grame carbohidrati pe 100 de grame deci cam 50 ar veni pentru toata mancarea. La masline, nu mai numar nimic caci scria pe conseva ca are 0,1 grame carbs pentru 100 de grame. Ceapa verde o adaug si pe ea cu 10, ardeiul gras cu 5, rotunjim totul la vreo 65 de grame carbohidrati pe toata mancarea. Eu am apreciat la inceput vreo 6 portii dar pentru ca suntem tare mancaciosi, am avut doar 5. Deci un alt low carb, categoria 15 carbs, de mare succes. Cam asa arata ultima portie.

Read Full Post »

Desi pestele ar trebui sa apara cel putin de 3-4 ori pe saptamana in dieta mea, recunosc ca nu sunt un mare fan al lui. Dar cel putin o data pe saptamana, incerc sa il includ. Problema e ca nici nu prea stiu cum sa il gatesc – adica mai mult de a-l praji sau a-l pune la cuptor la un loc cu alte legume, nu prea stiu ce si cum sa il fac. Dar ma documentez temeinic in aceasta directie si iata cu ce minunatie am iesit acum la rampa. Ce imi place mie cel mai mult cand citesc despre peste este acea fraza care spune cu cat e pestele mai gras, cu atat mai bine.

Ingrediente:

– 2 bucati file de somon

– anghinare conserva

– un praz (se plictisea si el prin frigider)

– un ardei galben (la fel, se plictisea)

– cam 50 de grame unt

– o jumatate lingurita mustar de dijon

– 2 linguri smantana lichida

– un picut patrunjel tocat

– zeama de la o jumatate de lamaie

– sare si piper, dupa caz

Am inceput ca spalatul, curatatul si tocatul prazului. Anghinarele astea sunt niste chestii noi pentru mine. Am auzit eu ca sunt foarte bune (pe pizza, de exemplu) si am zis sa le incerc si eu. Intr-una din zilele mele de shopping am vazut o conserva cu astflel de anghinare si am infascat-o rapid mai ales ca vazui ca are extrem de putini carbohidrati – adica vreo 8 pentru 100 de grame. Mai ma uitati si eu in stanga si-n dreapta despre cum as putea sa il gatesc si m-am hoatarat sa il gatesc eu cu peste. Nu ma intrebati cum am ajuns la aceasta concluzie caci nu stiu.

Asadar, am taiat rotunjel prazul, fasiute anghinarele si marunt marunt ardeiul. Si le-am pus pe toate la calit in cele 50 de grame de unt si putina sare. Cam vreo 10 minute le-am lasat la calit, pana s-au inmuiat un pic prazul si anghinarele.

Intre timp am preparat si un sos minune cum vazui eu pe la alte case ca se face. Intr-un bol am pus cele 2 linguri de smantanica (nelichida de data asta), mustarul de dijon (jumatatea de lingurita e arhisuficienta caci acest mustar are o aroma foarte puternica), zeama de lamaie, patrunjelul si putina sare. Si am amestecat totul cu o lingurita si am degustat si iar am amestecat si iar am degustat si iar am amestecat si m-am oprit din degustat ca sa mai am ce sa mai pun si in mancare. Super bun.

Cand legumele au fost consierate a fi suficient de moi, fara a fi total fierte, le-am asezat frumos in tava de iena, peste ele am pus file-urile de somon si peste toate am turnat uniform sosul. Si binenteles, destinatia finala, la cuptorul preincalzit la 200 de grade pret de 20 de minute. Pestele se face foarte rapid asa ca nici nu l-am mai testat. Incep sa ma bazez pe calitatile mele culinare neinascute dar incercate din greu in ultima perioada. Si cam asta e tot. Le-am scos din cuptor, le-am aranjat frumos in farfurie ca sa dea bine la poza, alaturi de ceva salata de varza rosie. Anghinarele au fost bunicele – un pic amarui dar acea amareala placuta. Probabil ca si in toate combinatia de gusturi si nebunii s-a mai pierdut din adevarata lor valoare. Nu stiu daca am sa o mai folosesc caci nici nu prea m-a convins.

Sa imi numar acum carbohidratii. Conserva era de 200 de grame dar pentru ca era multa zeama si putine anghinare, cred ca putem sa ne limitam doar la 10 carbohidrati pentru toata mancare. In farfuria mea am pus un sfert din toate legumele – deci cam 2 carbohidrati aici. Ardeiul gras are 6,2 grame pe suta de grame. Deci mai adaug inca 3 cu bataie. Prazul are la fierbere 7, 62 carbohidati pentru 100 de grame. Cred ca prazul meu a avut mai mult de 200 de grame, deci cam 15 pentru toata mancarea, cam 4 pentru portia mea. Varza rosie are 5,6 carbohidrati – eu cred ca am avut vreo 50 de grame in farfurie – deci inca 3 sa spunem. Si acuma, un total per portie il aproximam la 13, dar cu bataie, pentru siguranta , o incadrez la categoria de 15 carbohidrati (mai mult din cauza mustarului de dijon).

Read Full Post »