Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘cascaval’

Trei, mai exact. Mai degraba as fi putut sa-i spun lunch box super fancy trancy… Aceasta a fost o nebunie/inspiratie de moment. Si daca va mai amintiti pieptul de pui facut asa si pieptul de pui facut asa, apai aveti o idee despre ce combinatie m-a lovit in cap. Mai spuneam la un moment dat ca imi place la nebunie pieptul de pui… fiert, grilat, prajit, nu conteaza. Important este sa fie piept de pui. Nu mi se pare deloc fad, uscat, atos etc. Daca este gatit cum trebuie, e bun nene, ce sa mai.

Asadar, ce avem nevoie:

– 4 piepti de pui batuti mar si facuti ca si cum ar fi fost intinsi cu facaletul. Ganditi-va la seful de la servici cand faceti aceasta operatiune, si va garantez ca va iese hartie…

– 50 de grame parmezan ras

– cateva bucati de branza albastra

– tot cam 50 de grame de cascaval ras

– sare, boia dulce, piper

– 4 feliute de sunca (eu am avut serrano)

– ulei pentru prajit (de data asta, am folosit ulei de arahide… nu am simtit ca ar fi nici o diferenta)
Este foarte simplu odata ce pieptii de pui au fost super expandati. DSCN2143_1Se intinde pe o foaie din aceea de plastic o fasiuta de piept de pui, se presara condimentele cu masura, apoi punem bucati de branza albastra (le intindem cat se poate de bine cu cutitul), apoi presaram parmezan ras pe toata suprafata si de final, cascavalul la fel de pe toata suprafata. L-am rulat cat s-a putut de bine si de strans iar apoi l-am inconjurat de o feliuta de sunca. Locurile unde ni se pare noua ca ceva ar putea sa scape, le sigilam cu cate o scobitoare.

Intr-o tigaie am incins putin uleiul (initial m-am gandit sa le pun si pe grill… feel free to try) si le-am pus la prajit. Cate doua, ca sa nu se-nghesuie nimeni prin tigaie. Tinute cam 5 minute pe fiecare parte, credeti-ma rezultatul este de-a dreptul si de-a stangul si de mare exceptie. Nu conteaza cu ce le serviti. Sa fie o garnitura delicioasa si low-carb, ca altfel am nenoroci masa asta delicioasa de almost ZERO carbs.

Read Full Post »

Eh, acesta a fost adevaratul deliciu de week-end. Este un succes garantat nu numai pentru noi, cei pe care ne-a lovit brusc in cap dorinta de sanatatea si alimentele sanatoase dar si pentru guri invitate la masa ca sa ne deguste testele. Sursa de inspiratie, a fost, evident pizza quatro formaggi sau quatre fromages sau mai pe romaneste, cea cu patru branzeturi. E si italiana si frantuzeasca ca s-au folosit branzeturi din ambele tari. Blatul e musai romanesc ca s-au folosit mainile proprii la prepararea lui.

Important la aceasta reteta este aluatul si sosul pentru ca ce se pune pe pizza, este dupa preferinte. Cum va spuneam si cu alte ocazii, eu sunt mare fun branzeturi asa ca ce pizza putea sa imi placa cel mai mult? Si puteti folosi si sapte branzeturi sau orice alte toppinguri doriti. Am sa va prezint maine si a doua varianta cu toppinguri mai diferite si mai delicioase.

Asadar ce avem nevoie pentru patru blaturi:

– 500 grame de faina neagra

– un pliculet drojdie uscata

– o lingurita de sare

– 3 linguri ulei de masline (eu am avut un ulei aromat cu piper, rozmarin si cimbru parca)

– 300-400 ml apa calduta

Amestecam faina cu drojdia, sarea si uleiul si adaugam treptat din apa calduta pana se obtine un aluat elastic si nelipicios. Nu incepeti sa aruncati cu el prin bucatarie si sa il rotiti prin aer ca s-ar putea sa o luati de la capat. Asa ca cel mai bine e sa il puneti intr-un loc caldut ca sa stea frumos sa creasca si sa se dospeasca (cel putin 30 de minute, la mine a stat cam o ora).

Acesta fiind pasul 1, trecem la pasul 2.DSCN1910_1

Ingredientele pentru sosul de pizza:

– 2 linguri pasta de rosii

– 3-4 linguri de apa

– o lingurita busuioc proaspat tocat

– 2 catei de usturoi

– putina sare si putin ulei

Toate se amesteca intr-un castron si se degusta pentru potrivirea de sare.

Cele 30-60 de minute fiind trecute, aluatul dospit si dublat in forma, am trecut la asamblarea faimoasei pizza. Se intinde blatul cu mana, musai in forma de cerc, se presara pur si simplu cu degetele, nu se foloseste facaletul sub nici o forma. Daca va pricepeti sa il aruncati in aer si sa-l prindeti in one piece, sunteti tari. Eu nu m-am incumetat. In fine, se pune deasupra sosul mai sus construit, iar peste branzeturile. Adica urmatoarele, fix in aceasta ordine:

– cascaval ras

– parmezan ras

– branza albastra roquefort

– mozarella

– iar parmezan ras

Se baga la cuptor preincalzit la 180-200 de grade circa 15-20 de minute.

Este exceptionala dar fiind multi carbsi in discutie, o trecem direct in Area 51.

Read Full Post »

Adica ce sa mai rontaim si noi cand nu se mai poate. Iar asta mi s-a parut mie cea mai buna inventie in domeniu. Asadar iesim pe scena cu o noua categorie: snacks-uri low carb. Si acuma imi dau seama ca si chiftelutele de dovlecel tot aci trebe sa sada. Si pentru ca sunt gustari, le mancam exact ca pe o gustare – adica cate putin. Desi, cascavalul asta fiind atat de bun, cu greu poti sa te mai opresti.

Gateala, e simpla rau. Daca stii sa pornesti cuptorul, stii sa le gatesti si pe astea. Si am pornit de la:

– 100 de grame de cascaval ras (putin caci a fost prima oara si doar de incercare dar cred ca data viitoare fac din juma de kil). La fel de bine puteti sa folositi parmezan – de altfel cred ca iese si mai bun (caci are aroma aia mult mai puternica) si mai crocant.

– piper si boia dulce

Si gata cu ingredientele. Pana aici e simplu, nu? Ah si sa mai adaug tava pe care am pus o hartie de copt.

Asadar, pentru ca am vrut sa fac de doua feluri, adica simple si cu arome, am impartit cascavalul ras in fix doua jumatati. Intr-un bol am pus o jumatate, am presarat putintel piper si putintica boia dulce si le-am amestecat pur si simplu cu mana. Nici nu stiu cum sa descriu continuarea. Am luat pur si simplu cate putin cu mana si am pus cate o gramajoara in tava. Binenteles, am incercat sa tin cascavalul cat mai adunat. Cu cel simplu am facut la fel, am pus direct in tava gramajoare, gramajoare.

Am lasat sa se incalzeasca cuptorul la vreo 250 de grade si am bagat tava la cuptor pret de 5-6 minute. Le mai verificati si voi intre timp sa nu se topeasca prea rau. Cand totul a parut destul de topit, le-am scos din cuptor, le-am scos si din casa, adica le-am dat afara pe balcon sa se raceasca mai repede si cand s-au racit aratau cam asa. Si binenteles, erau delicioase.

Nici nu mai numar carbohidratii, chiar daca sunt 1-2 caci si cascavalul si boiaua dulce are (chiar 54 pe 100 de grame, dar cat sa fi folosit eu? 1-2 grame). Sunt doar bune de mancat si cu asta basta. Spuneti voi daca nu arata de iti vine sa mananci ecranul…

 

Read Full Post »

De cand facui eu minunatele ciupercile umplute cu diverse chestii de saptamana trecuta, mi-au mai ramas prin frigider ratacite, 4 ciuperci gata curatate si bune de preparat ceva minunat. Atunci nu a mai fost suficienta compozitie. Si cum tot universul meu se invarte in jurul branzturilor, cu ce altceva puteam eu sa mai le gatesc pe aceste amarate de ciuperci uitate si batute de soarta. Plus ca daca ma mai gandeam eu mult la ele, ele nu se mai gandeau la nimic si trebuiau aruncate direct la cos. Asa ca mi-am scos iar artileria de branzeturi din frigider si am purces la treaba.

Ingrediente:

– 4 ciuperci albe, mari, champignon

– 100 grame cascaval ras, branza albastra (doar doua de data asta)

– un ou

– 2 linguri smantana normala

– putin unt, putina sare

Simplu, rapid si eficient. Ciupercile fiind deja curatate, nu mai aveam nimic de facut cu ele. Am uns tava mea de iena cu putin unt ca sa nu mi se lipeasca ciupercile si le-am asezat frumos pe toate cele patru cate erau.

Intr-un bol alb si micut am batut un ou cu 2 linguri de smantana, am adaugat jumatate din cascavalul ras, putina sare si am pus compozitia in palarioarele de ciuperci. Ba chiar s-a scurs si un pic pe din-afara din compozitie caci era cam prea multa. Nu-i nimic, s-a facut si putina omleta pe langa. Deasupra am mai pus si restul de cascaval ras si cate o fasie lunguiata de branza albastra. La cuptor cu ele pret de 15 minute la un foc mai vartos (adica 200 de grade) si cu asta basta.

Fiind aceleasi ciuperci calculate si data trecuta, inseamna ca avem de-a face tot cu vreo 80 de grame de ciuperca fiarta per portie si deci cam 5 grame carbo per servire. Doua sunt arhisuficiente, dar sunt cam prea bune ca sa te rezumi doar la atat. Cu toate astea, dupa cartofii de ieri, e cazul sa nu ne mai facem de cap. Azi si ieri se pare ca a fost ziua aranjamentelor multicolore. Dar aranjat sau nu, e la fel de bun si delicios.

Read Full Post »

Nu ca ma scuz, dar pentru ca am indeplinit cu succes vreo 2 luni de low carb, de fara paine, fara cartofi, fara paste, fara dulciuri cu zahar sau alte minunatii, si pentru ca tot de 2 luni aveam un mic sac de cartofi care incepeau deja sa se cam strice (au avut ghinionul sa ii cumpar inainte de a deveni eu fan low carb) si pentru ca urma sa avem oaspeti cu gusturi delicate, m-am hotarat eu brusc la un moment dat ca a venit si vremea lor. Si pentru ca saptamana asta am fost si low carb si low fat. Si pentru ca urasc sa arunc mancare. Si ce mai incolo si-ncoace, mi-era pofta. Nu pot sa va spun cu ce pofta m-as infige in niste cartofi prajiti. Dar pentru ca nu am inebunit de tot, m-am rezumat doar la un fel de cartofi frantuzesti cu multe branzeturi, ca de obicei, doar fierti ca sa nu combinam high carbul cu high fatul. Un fel minunat, din pacate, caci binenteles, nu ne permitem nici zilnic si nici saptamanal.

N-am mai cumparat nimic, caci le aveam pe toate in casa:

– cred ca am mai salvat cam 1 kg de cartofi

– 4 oua

– 100 ml smantana lichida

– acum incep branzeturile: cam 50 de grame parmezan, 100 grame emmental ras, branza cu dungi albastre care nu imi place deloc asa simpla dar e minunata in astfel de sufleuri.

– deja obisnuita 100 de grame de costita afumata

– 1-2 linguri ulei de masline

– putin unt pentru uns tava

– foarte putina sare

Am inceput prin a curata cartofii de coaja si noroi, bube si alte parti afectate. I-am taiat bucatele si le-am pus la fiert in apa cu sare. Si i-am tot lasat vreo 15-20 de minute pana s-au fiert conform testului cu furculita. I-am scurs de apa si i-am lasat deoparte.

Am uns o tava, de data asta nu cea de iena, ci una alba cred din ceramica. In fine, o tava oarecare am uns-o cu putin unt si am pus cartofii in ea. Am prajit un picut costita afumata in putin ulei de masline. Am imprastiat-o frumos si egal peste cartofi si am purces la prepararea sosului minune care devine de fapt o omleta cu branzeturi.

Am batut rapid cele 4 oua, am adaugat smantanica si parmezanul. Am turnat si acest sos-omleta peste cartofi iar deasupra am pus din plin cascavalul ras. Si ca sa impresionam pe toata lumea cu gusturi rafinate, am adaugat si bucatile de branza albastra. Am pus totul la cuptorul incins la 200 de grade pret de 15 minute. Apreciere iar ochiometrica, adica sosul-ou sa devina sosul-omleta.

Ce sa mai, acuma vine partea cu vinovatia, caci te simti foarte vinovat dupa ce mananci pranzul asta si faci dublu de exercitii zilnice si promiti si ca nu se va mai repeta curand. Cartoful asta delicios dar pacatos cum e, are fooooarte multi carbohidrati la fierbere. El ar fi ideal crud, dar nu am mai auzit eu de asa ceva pana acuma. Si nici nu cred ca o sa aud in curand si chiar daca aud, sunt sigura ca nu o sa incerc. Crud are doar 10 grame carbohidrati, dar prin nu stiu ce minune la fierbere ajunge nefericitul sa aiba 20. Nefericitii de noi, de fapt, ca noi trebuie sa ne ferim de el. Va dati seama ca la un kilogram de cartofi fierti, avem de-a face cu 200 de grame carbohidrati. Din fericire, nu mai am ce altceva sa adaug. Am fost mai putini pofticiosi de data asta si am facut un total de 6 portii. Deci cel putin 35 de grame de carbohidrati per portie si merge direct la forbidden area sau aia accesibila doar ocazional.

Read Full Post »

Ciupercile, mie imi plac doar cateodata si doar gatite intr-un anumit fel. Adica ori supa crema, ori asa. Nu imi place mancarea de ciuperci si nu imi plac nici ciupercile adaugate pe pizza sau mai stiu eu altfel cum. Dar asa sunt excelente. Si relativ simplu de preparat. Doar putin cam laborios si de durata. Dar nu totul e simplu si rapid.

Ingrediente:

– 6-8 bucati ciuperci mari albe champignon (am folosit inclusiv piciorusele in compozitie)

– 100 grame costita afumata

– 3 catei de usturoi

– cozile verzi de la 4 cepe verzi

– cozile verzi de la 2 bucati de praz (asta e tot din seria sa nu le aruncam)

– un ou

– 100 grame parmezan

– ceva cascaval ras

– 2 linguri ulei de masline

– ceva unt ca sa ungem tava in care punem ciupercile

– sare, piper, boia dulce

Binenteles, am inceput cu curatarea si spalarea ciupercilor. Le-am pus pe un servetel apoi ca sa se scurga excesul de apa.

In tigaia mea oarecare preferata am pus uleiul de masline si costita afumata taiata marunt. Peste am mai pus si ceapa verde si prazul la calit. Plus piciorusele de la ciuperci tocate marunt. Si le-am tot calit acolo pret de juma de ora pana s-au inmuiat toate. Am mai adaugat pe alocuri cate putina apa ca sa nu mi se lipeasca sau arda. Spre final am adaugat si nelipsitele condimente. Cand totul s-a inmuiat, am stins aragazul, am adaugat oul si cascavalul ras si am obtinut o compozitie atat de buna ca iti vine sa o mananci pe loc.

Am luat o alta tava (de data asta nu cea de iena caci era ocupata cu ciocanelele de mai devreme), am uns-o cu unt si am asezat la fel de artistic palariile de ciuperci.  Am pus compozitie cat mai multa in fiecare palarie pana am terminat si compozitia si ciupercile, pardon, palariile. Am mai presarat si deasupra niste parmezan ca sa fie suficienta branzaraie si le-am bagat la cuptor pentru vreo juma de ora la vreo 180 de grade (adica foc mic-mediu).

Numarul de carbohidrati e simplu si mic. Ciupercile fierte au 5,29 grame carbohidrati pentru 100 de grame. Eu am mancat 2 iar o ciuperca are aproximativ 40 de grame, deci nu sunt 100 de grame. Asta inseamnca ca daca mai adaug si ceapa verde si prazul cu un 2-3 maxim ajung la un total de maxim 6. Deci daca mancati mai multe, puteti aprecia o ciuperca umpluta la 3 grame de carbohidrati. Cum sunt atat de bune si sunt ferm convinsa ca nu o sa va rezumati nici la una si nici la doua, adaug acest fel la categoria de 10 carbohidrati. Daca e la cina, sa fie MAXIM doua. Serviti, va rog!

Read Full Post »

No carb. Sau ca sa nu ne mintim frumos, 2,69 carb pe sute de grame. Doar la dovlecel se numara caci, pacatosul, doar el ii are. Dar ce mai conteaza 2 carbohidrati pe langa sutele ce le mancaram noi o viata-ntreaga? Acest fel de mancare pe mine nu m-a convins sa il mai repet pentru ca eu nu sunt mare amatoare de dovlecei, in general. Dar poate pentru altii este bun sau poate daca mai revenim, imbunatatim si adaugam ceva, il aducem la un rezultat bun bunut pentru dieta noastra. O sa explic mai tarziu si ce nu mi-a placut si unde cred eu ca am gresit. Poate intr-o alta zi frumoasa, ii voi reda sansa la apreciere, reparand greselile si modificand pe ici pe colo.

Oricum, ce am folosit de data asta:

– 2 dovlecei

– 4 oua

– aceasi lingura de ulei (doar una de data asta)

– cascaval ras (normal, nu putea sa imi lipseasca)

– sare, patrunjel uscat

Am curatat frumos dovleceii, i-am taiat in cate fix doua jumatati si am scos miezul cu samburi din interiorul fiecareia pana au luat forma unor mici barcute dragute. Multumita de treaba mea de sculptor, am luat tava iena mult utilizata pe care am uns-o cu putin ulei si am asezat barcutele in ea.

In cele patru barcute dovlecel am spart cate un ou. Am presarat putintica sare peste fiecare ou, cascaval ras din abundenta si patrunjel uscat si am pus tava la cuptor. Cam 20 de minute, la foc mediu, daca imi aduc eu bine aminte, pana am considerat eu ochiometric ca oul este facut. Si cam asta a fost totul.

De ce nu prea mi-a placut mie acest fel: oul a fost prea uscat, dovlecelul prea apos. Eu ma asteptam sa iasa oul cremos si cu galbenusul ca la ochiuri. Poate ar fi fost bine sa pun o bucatica de unt peste dovlecel, sub ou sau poate le-am tinut prea mult in cuptor. Oricum, incercarea poate voua sa va placa. Mai ales ca este un fel atat de bun de mancat din punctul de vedere al carbohidratilor. Daca il mai incerc si altfel, va spun. Oricum, de aratat, arata bine.

Read Full Post »