Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘~ 20 grame carbo’ Category

O tarta nebuna! Pleci de la retete lumesti (traditionale as putea spune) si ajungi pe carari nebune 🙂  Aveam niste branzica de vaci prin frigider care se cam plictisea (ca de obicei, cu plictiseala alimentelor incep toate gatelile). Ma plictiseam si eu asa ca am zis ca mai bine ne plictisim impreuna. Si am mai gasit si in frigiderele de la shopping un aluat foietaj demential pe care, binenteles, nu il recomand decat in caz de pofte nebune. Si uite ce a iesit.

Deci ce se aduna de prin frigidere:

– un aluat frantuzesc gata preparat ca suntem lenesiDSCN2127_1

– 500 grame branzica de vaci
– un iaurt de soia

– 4 oua

– 2-3 fire ceapa verde

– cateva masline verzi, cateva masline negre (tot pentru ca erau si ele ratacite prin frigider)

– sare (si nu e musai, piper)

– 2 linguri de tarate psyllium.. eh, acum i-acum. Daca nu ati citit sau auzit de el nu va pot spune decat ca este excelent in dietele diabeticilor deoarece impiedica trecerea rapida a glucozei din tubul digestiv in sange si are doar 34% carbs pe 100 de grame (toti provenind numai din fibre).

Aluatul fiind gata, l-am asezat intr-o tava si l-am bagat in cuptor 10 minute (180 de grade) ca sa se faca un pic de fasiute, fasiute inainte sa pun compozitia in el. Intre timp se amesteca absolut toate cele de mai sus in ordinea preferintelor pana iese una bucata compozitie buna de mancat si asa. Dar fiindca este vorba despre ou crud, e bine sa il coacem inainte de a-l manca. Adica, dupa ce am copt un pic aluatul, am pus compozitia si am bagat-o iar la cuptor pentru vreo 30-40 de minute (la un foc mai mic 150-160 de grade).

Acum, sa nu ma certati cu aluatul. A fost asa un mic rasfat de inceput de week-end ca vineri seara o facui si abia after mi-am dat seama ca ar merge foarte bine compozitia asta pusa intr-o tava tapetata cu hartie de copt fara sa ii mai punem nici un aluta. Io o trec la patiserie low-carb ca mi se pare ca ii sta bine acolo. Oricum, cu aluat cu tot nu cred ca depasim un 20 de grame carbs.

Sa aveti pofta si o saptamana excelenta!

Read Full Post »

Adica cam aceeasi Marie cu alta palarie. De data asta am gatit mult mai putine ca nu avuseram suficient dovleac. Alte bombe super sanatoase pentru low-carbistii Dukan. Am schimbat putin ingredientele si cantitatile caci data trecuta mi-au iesit prea multe. Oricum cele de data trecuta sunt excelente pentru mancat una-doua cu o jumatate de ora inainte de sportul cel de toate zilele (vorbesc despre acestea).

– 150 de grame de tarate de grau macinate, pe post de faina

– 150 ml lapte de soia in care am pus la inmuiat 2 maini de goji

– 50 ml ulei de orez

– un ou

– jumatate de lingurita de praf de copt

– cam 200 de grame de dovleac ras

– 100 de grame nuci taiate grossier

– scortisoara

– putina esenta de vanilie, coaja rasa de la o lamaie si ceva coaja rasa de la o portocala

– 2-3 linguri de stevie

– putintica sare

Pe acelasi principiu, ca si la cealalta incercare, se bate oul cu putina sare pana se albesc, se adauga uleiul si aromele. Apoi laptele cu goji-ul inmuiat. Apoi, vin si ingredientele uscate amestecate, nu pe rand.

Ce am facut eu, dar nu cred ca e musai, a fost sa calesc dovleacul. Am adaugat si scortisoara si nucile la calire. Zic ca nu e musai caci am eu o vaga impresie ca merge foarte bine si necalit, adica neinmuiat prin calire. Tot la cuptor se coc, tot la 180 de grade, tot vreo 25-30 de minute. Si cred ca acestea bat spre 15-20 deDSCN1935_1 grame carbs au per portie. Anyway, delicioase sunt!

P.S.: Poza aceasta demonstreaza ca cine nu are gratar, isi confectioneaza. Iar briosa/muffins-ul care lipseste a fost furata in cele 5 minute care s-au derulat de la scoaterea din cuptor pana la facerea pozei… Ce sa mai zic, unii “munceste”, altii “devoreste” :):)

Read Full Post »

Of, demult am promis eu aceasta reteta si n-a mai apucat sa vada ea lumina zilei. Dar iata ca-i veni momentul, la apus de ziua… Desi nu este un low-carb desavarsit, o punem totusi pentru cei care urmeaza dieta Dukan si care stiu ei bine de ce au nevoie de taratele de ovaz. Va garantez ca este de un succes garantat nu numai pentru noi ci pentru oricine le serveste. Pentru un 10-20 de carbs sunt excelente. Cu grija totusi ca mai avem si nitzica faina imprastiata caci aveam nevoie de ceva care sa ne lege aluatul si sa stea si briosa in picioare adica sa nu se sfaramiteze total (am incercat si am vazut cum e :))

Asadar incepem cam asa (cred ca vreo 16 bucati mi-au iesit):

– 500 de grame spanac proaspat sau congelat

– 4 oua mici (3 daca sunt mai mari)

– 200 ml lapte

– 3 linguri faina

– 3 linguri tarate de ovaz (facute praf la robotel sau lasate asa tarate…)

– o lingurita praf de copt

– sare si piper (plus, minus alte ingrediente dupa plac)

– pentru un gust desavarsit puteti adauga si ceva bucatele de branza d-aia putacioasa cu mucegai. Mie nu imi place aceasta branza asa, “rece” sa ii spunem, dar gatita in sufleuri, briose sau sosuri este ceva nemaipomenit de bun. Daca nu aveti, ceva cascaval ras este si el foarte bine venit.

De fapt, ingredientele nu difera foarte mult de supa crema de spanac cu gorgonzola dar ii mai adaugam ceva sa lege apa ca sa o putem coace in forme si conditii de neimprastiere.

Eu incepui prin a cali un pic spanacul in putin unt si putina sare. Nu mai mult de 10 minute caci oricum se pierde prin tigaie de cat de mult se micsoreaza. Compozitia este extrem de simplu de facut: batem ouale cu mixerul sau cu un tel (separat albusurile, separat galbenusurile) Acolo unde am batut galbenusurile mai adaugam lapticul si usor usor faina, taratele de ovaz si praful de copt (amestecate intre ele in prealabil). Spanacul, tocmai bine ce s-a racorit un pic, il adaugam si pe el, branzica si de final albusurile spuma. De la laptic incoace, e bine sa amestecam usor cu un tel ca sa nu imprastiem juma de compozitie prin bucatarie.

Eu ma folosesc cu succes de niste forme siliconate de briose, preferatele mele (roz si albastre sunt ele). Cu ajutorul unei linguri umplem cam trei sferturi o astfel de forma. Daca le vrem si mai pompoase si sa dea asa pe din-afara, putem sa le umplem pan’ la margine. Pentru siguranta nelipirii, ungem cu putin ulei formele (inainte de a pune compozitia, binenteles).

La cuptorul preincalzit la vreo 170-180 de grade vor sta aproximativ 30-40 de minute. Testul imbatabil al scobitorii este musai.

Eu am calculat la acel moment al gatirii si savurarii la vreo 10 carbsi per briosa.  Cred ca de 2 bucati ne putem bucura si noi fara nici o grija.

Read Full Post »

Asa i se spune dar din punctul meu de vedere putem sa ii spunem foarte bine si omleta la cuptor. Contine ceva carbsi dar am considerat eu ca sunt suficient de putini cat sa ne desfatam simturile in acest week-end. Spun ca are ceva carbsi caci contine ceva linguri de faina, putin praf de copt dar in rest e liber ca pasarea cerului. Nu am avut curajul sa incerc fara faina ca ma gandii eu ca ceva trebuie sa sustina toata greutatea ingredientelor. Si am zis ca daca tot e sa ne desfatam si rasfatam, sa o facem cap coada.

Asadar, ce ne trebuie:

– 5 oua de gaina (sau cred ca ar fi necesare cam 10 de prepelita)

– 5 linguri de faina

– o lingurita praf de copt

– 100 de grame de sunca

– 100 de grame cascaval ras

– 3 linguri smantana

– o mana de masline rosii (poate chiar doua maini)

Este mai mult decat simplu de facut: se amesteca cu telul sau cu mixerul ouale, se adauga faina, praful de copt si tot restul de ingrediente. Maslinele, eu le avusei cu samburi asadar, ca sa nu provocam accidente nedorite, le-am scos sambure cu sambure si le-am taiat mai marunt.

Ca sa coc acest maclavais, eu m-am folosit de tava de chec/cozonac. Am pus o foaie de copt am turnat absolut toata compozitia si am bagat tava la cuptor, 150 de grade (adica mic-mediu) pentru 50-60 de minute. Va prindeti voi cand o sa il vedeti mare si umflat si auriu-maroniu pe deasupra. Oricum, testul cu scobitoarea este la fel de necesar si in cazul acesta. Uitai sa mai spui si de 6 oua de prepelita care sunt absolut optionale. Adica eu am pus in tava juma de compozitie, am aliniat 6 oua de prepelita fierte, si am turnat si restul de compozitie.

Carbsii sunt de la faina si praful de copt. Faina este in total vreo 100-120 de grame, deci din pacate avem de aici dintr-un foc cam 70 de carbsi. Cu inca 10 de la praful de copt apreciem la 80 per tot checul. In cazul meu au fost cam 10 felii si este suficient cate 2 felii pe fiecare masa. Deci un 20 de carbs ca sa ne asiguram numaratul per masa cat de cat corect. O sa il mai incerc, va spun sincer si o sa revin cu o poza mult mai frumoasa.

Read Full Post »

Revenim in forta caci multa vreme trecu de cand mai postaram si noi ceva p-acilea. Asta nu inseamna ca nu am mai gatit sau ca nu am mai mancat… ba chiar din contra si chiar gatiram mult si multe, including the forbidden ones. Le adunaram, le pozaram, le si mancaram si o sa le prezentam in viitorul apropiat. Desi nu incurajez mancatul de interzise, o sa cam incepem cu o serie de retete care trebuie sa se gateasca numai ocazional. Cum ar fi aceasta placinta. Binenteles ca ne este interzisa faina dar putem manca la  fel de bine doar compozitia fara a o mai inconjura de carbohidrati. Dar daca asa fura poftele la noi acasa, asa o prezentam. Este absolut delicioasa si trebuie musai sa o incercati si voi cand aveti chef cu sau fara aluatul cel periculos. Asadar nu am sa va povestesc cum am facut aluatul caci nu conteaza in aceasta poveste (poate fi de orice fel sau chiar si cumparat) ci am sa va povestesc despre prazul minune din diplomatul lui nea Marin.

Asadar, ce punem si cate:

– 4 bucati de praz, including partea verde

– o ceapa (da da, ceapa cu praz merge din plin)

– un ardei gras rosu

– 50 grame unt

– 100 ml smantana

– 100 grame cascaval

– sare, piper si nucsoara

Deci simplu ca buna ziua: calim ceapa si ardeiul in unt. Adaugam tona de praz tocata si lasam mai multicel sa se caleasca si sa se inmoaie si sa se scada. Cam 10-15 minute cred ca a durat tot procesul.  Saram, piperam si mai punem si pentru o nota de exceptie nucsoara. Apoi adaugam si smantanica, mai lasam cam 5 minute pe foc pana se mai evapora din lichide si zemuri dupa care adaugam si cascavalul. Amestecam bine bine ca sa nu ni se lipeasca cascavalul de fundul cratitii. Si cu asta basta. Pe bune ca se poate manca asa fara nici un alt adaos dar am vrut eu sa fiu mai smechera si sa ma folosesc de un aluat facut in cu totul alte scopuri (adica fuse aluat de saratele). Daca faceti cu aluat, ungeti aluatul cu putin galbenus si mai presarati si pe deasupra cu mac sau/si seminte de floarea soarelui sau/si susan.

Carbsii sunt suficienti totusi si cu si fara aluat: praz mult, ceapa mult, ardei ceva si el pe acolo, ba mai punem si de la smantana si cascaval. Ce sa mai, mult domne mult. Totusi pentru siguranta, numaram cam asa: 30 de la praz, 10 de la ceapa, 10 de la ardei si inca vreo 10 de la lactate. Deci cam 60 pe toata mancarea si pentru ca la mine a fost cu tot cu aluat mai adaug vreo 10 per portie. Au fost cam 8 portii, deci o punem pentru siguranta la 20 de grame ca sa nu ne furam singuri.

Read Full Post »

Da, am inceput week-end-ul cu un deliciu frantuzesc. Deci nu am epuizat inca acest minunat capitol al supelor crema iar frantuzii ma ajuta din plin sa aparem la rampa cu retete noi. Si desi suna frantuzeste, pare a nu fi chiar asa de frantuzita. Cica de fapt ar fi fost inventia unui bucatar american iar numele de Vichy este de fapt numele unui oras aflat in apropierea locului sau de nastere. Oricum, noi ii lasam pe ei cu controversa lor si doar o gatim si o mancam. Caci merita din plin un loc de cinste ca orice alta supa crema delicioasa, desi, o sa vedeti, contine si forbidden item.

Si ca sa fie fix supa vichyssoise, am urmarit pas cu pas fix ce ii trebuia americanului:

– 2 fire de praz, partea verde included

– un cartof mai maricel, cam 100 de grame (the forbidden one)

– 50 de grame de unt

– 1 litru supa de pui

– 250 ml smantana lichida

– 250 ml lapte

– sare si piper dupa gust

Cel mai greu lucru din toata reteta asta este sa faci rost de supa de pui. Eu am avut noroc ca se nimeri chiar un pui prin frigiderul meu pe care a trebuit sa il fierb in alte scopuri culinare. Iar zama aia lasata de el a aparut exact la momentul oportun. Apoi, in oala in care am facut supa, am pus cele 50 de grame de unt si am calit prazul pana s-a inmuiat un pic. Am pus supa de pui peste el si am lasat sa fiarba mult – cred ca vreo juma de ora, poate si mai mult. Ah, si am pus si cartoful tot de la inceput la calit. Cartoful asta poate sa lipseasca pentru o supa very low-carb dar de data asta am vrut musai sa urmez reteta originala. Oricum, cand prazul a devenit suficient de moale incat sa poata fi blenduit, am luat oala de pe aragaz, am bagat blenderul in ea si am dat de zor pana nu s-a mai distins nimic integru.

Am adaugat laptele si smantana si am mai blenduit de zor, sare cat mi s-a mai parut mie necesar. Am mai pus iar pe foc, am mai lasat-o inca doar pentru un clocot si gata. Se poate manca foarte bine si rece, de altfel reteta americanului se chema chiar crème vichyssoise glacée.

La carbohidrati stam cam asa: vreo 15 de la praz, vreo 50 de la cartof, vreo 20 de la lapte. Destul de mult dar iesi suficient de multa supa ca sa tot fie vreo 6 portii si aproximam la vreo 20 de carbs per bol, desi s-ar putea sa fie chiar mai putin. Oricum, este delicioasa si merita incercata fix pentru ca iese un pic din tiparul supelor creme de pana acum. Si pentru un surplus de deliciu, am prajit cateva feliute de sunca Serano ca sa fie si ceva crispy pe langa.

Read Full Post »

Fasolica, stim cu totii ca e undeva la limita permisiunii. Din mai multe puncte de vedere. Dar din cel al carbohidratilor, ca si orezul este cam spre nu decat spre da. Eu, revenind la bucataria si frigiderul meu, ca de obicei, ma incurcam de una bucata conserva de fasole. Nu stiu cum se intampla dar tot timpul ma incurc ba intr-una ba intr-alta. Si iar ma mai apuc sa le mai gatesc. In fine, mai gasii prin frigider una bucatoaie mare de peste alb dar habar nu am cum ii mai spune, desi m-am uitat pe net inainte sa il gatesc, macar sa stiu cum il cheama. Oricum, very strange si totally unknown for me. Stiu ca e un peste marin. Caut acum si link-ul.

Oricum, cred eu, combinatia asta nu exista neam nici daca lopatezi tot netul 5 zile si probabil ca am dat peste cap toata culinaria existenta: peste cu fasole si mai mult peste alb gatit cu sos alb cu fasole cu sos mai mult spre rosu. Dar asa mi se puse mie atunci caci mi se parea ori prea goala fasolea simpla, ori prea fara de nici unele pestele si el simplu. Iar altele nu prea mai erau de combinat.

Asa ca am facut combinatia combinatiilor din urmatoarele:

– o conserva fasole, greutatea neta 240 grame

– o ceapa rosie destul de maricica

– un ardei gras rosu foarte maricel

– putin ulei de masline pentru calit – clasica lingura, una, doua

– acest peste destul de gustos, care am descoperit se cheama cambula si despre el e vorba. Nu ma intrebati cum am ajuns la el, pur si simplu l-am aruncat in cosul de cumparaturi.

– sosul de pus pe peste nu il mai povestesc ca este acelasi ca aici. Si pentru ca aici este vorba mai mult despre fasolica, nu mai detaliez.

– sare si nou descoperitul curry pentru fasolica si si mai noul condiment (pentru mine) – boia dulce. Deci incep sa calc in imparatia condimentelor.

Incepui cu pestele caci el e cel mai simplu. L-am pus in tava mea de iena, am pus sosul peste el si l-am aruncat la cuptor. Cam 15-20 de minute caci se face foarte repede.

Cu fasolica e cam aceeasi poveste ca si la celelalte mancaruri. Spalat si curatat ceapa, tocat, spalat si curatat ardeiul si tocat si el. Am pus tigaita pe aragaz, am pus uleiul, am pus ceapa, am pus ardeiul si n-am mai pus nimic caci nu mai am ce deocamdata. Intotdeauna la calirea de legume am langa mine apa fiarta ca sa pot adauga cand da semne ca nu mai sunt lichide. Le-am tot lasat sa se caleasca pana s-au inmuiat cu toatele. Am pus sare, curry, boia si minunata conserva de fasole. Am mai pus si putin patrunjel uscat. Nu mai verific nici o fierbere caci fasolica, fiind din conserva a venit gata fiarta.

Pentru ca nu era suficienta garnitura de fasole pentru gurile noastre infometate, am mai facut si o garnitura de salata. Salata simpla cu ceapa, un pic de otet, ulei si foarte putina sare. Si cu asta basta ca a fost cam multa munca pentru o mancare 3 in 1.

Carbohidratii, lets count again: fasolica, scria pe cutie cam 20 pe 100 de grame (nu mai stiu daca un pic peste sau un pic sub). Fiind 240 in total, greutate neta, ajungem la vreo 45 aproximativ. Ceapa, toata folosita, si cea fiarta si cea nefiarta ajunge cam la 15. Ardeiul inca 10 caci fuse mare rau. Cam 65 in total doar pentru fasolica – d-aia spuneam ca e la foarte limita permisiunii. Desi au fost doar 2 bucati de peste, am impartit fasolica in 3 ca sa minimizez cantitatea de carbo. Deci, cu bataie ne incadram la 20 de grame carbo cu regret ca fura cam multe. Dezavantajul cu bucatoaia asta de peste pe care am avut-o eu a fost ca era cam plina de oase. Dar s-au descurcat mesenii cu ele fara sa dea semne de sufocare. Lucky me!

Read Full Post »

Older Posts »