Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘ciuperci’

DSCN2206 Nu stiu cum sa le spun … de fapt este vorba despre o jucarie noua care se cheama plita electrica. Deci ma-ntelegeti ca nu as putea sa le spun legume “plitate” 🙂 Din seria de cate lucruri ai nevoie intr-o bucatarie si cate trebuie sa iti mai cumperi, a aparut si aceasta plita. De fapt pe aceasta am primit-o cadou cu ceva luni in urma dar uitai sa va spun de ea. Este super recomandarea zilei de azi. Daca va e dor vreodata de un grill de la padure si nu puteti parasi perimetru bucatariei, acesta este compromisul perfect.

Nu am ce sa va spun la ingrediente ca se lasa la imaginatia fiecarui low-carb-ist. Eu am incercat si legume si carne si oua si cascaval, aproape orice. Este absolut incredibil cum nimic nu se prinde sau lipeste. Ah, de fapt cu jucaria asta nu te simti ca la picnic, te simti actorul principal intr-un teppanyaki homemade. Se poate numi acest fel de a gati un fusion de bucataria japoneza si cea de acasa? :)))DSCN2210

In fine, in prima poza erau la capitolul preparare. Aici sunt la capitolul mancare. Nu am pozat si farfuria goala ca era lipsit de etica si morala.

Read Full Post »

Spuneam recent ca mai nou am introdus si ardeiul iute rosu in dieta. Si nu asa oricum… serios nene, nu gluma. De data asta, nici semintele nu le-am mai scos… ca sa fie super extra hot. Si a fost, asa ca recomand totusi sa fie scoase… ca sa nu o luam la fuga prin casa… Nu-nteleg cum se schimba gusturile astea. Acum ani de zile nu as fi putut pune limba pe un astfel de ardei si acum folosesc cate unul intreg la o mancare. Yeah, people change… we all get crazy 🙂

In fine, sa va spun cum este cu ciupercile astea si ce am folosit (numai nebunii, va pot garanta de pe acum):

– 500 de grame ciuperci champignon

– 500 de grame ciuperci pleurotus (stiu, si mie mi se incurca limba-n gura cand incerc sa le pronunt)

– 2 oua (dar se poate renunta la ele)

– cateva bucati de piept de pui fiert in prealabil (ramas de ieri, daca va mai aduceti aminte)

– ceva sos de soia si ceva ulei de arahide

– un ardei iute rosu

– patrunjel, ciboulette si ghimbir pe post de condimente (proaspete daca se poate, eu le-am avut doar pe primele doua)

DSCN2149_1

Sa va povestesc cum se imbinara toate cele. Ciupercile, curatate si taiate super grossier ca sa ramana ceva consistenta dupa preparare. Am pus intr-o tigaie vreo 2-3 linguri de ulei (dupa cum spuneam, mai nou folosesc din acesta de arahide) si am regretat enorm ca nu am un wok. Oare chestiile astea de bucatarie se termina vreodata? Adica ajungi vreodata la concluzia ca le ai pe toate?… Anyway, in tigaoaia care a stat pe post de wok am incins destul de bine uleiul si am pus toate ciupercile. Cand mi se parea mie ca o luau razna si pareau ca se vor cam arde, mai adaugam cate putina apa. Si le-am tot invartit si aruncat in sus pana mi s-au parut mie semi-facute.  Iar atunci am adaugat ardeiul iute tocat super-marunt, condimentele, putina sare dar si sosul de soia si le-am mai lasat cam 5 minute.

Acum, ce cauta oul in aceasta reteta, nici eu nu as putea sa va raspund. Am avut in cap orezurile alea chinezesti facute cu omleta dar am o vaga impresie ca se face omleta separat si se adauga fasiute in orezul fiert deja. Eu zisei ca e cam mare deranjul pentru asa ceva asa ca am spart direct ouale in tigaie si am amestecat de zor acolo. Rezultatul a fost ca s-au facut faramite si nu s-a mai inteles nimic din ou. Aceasta este explicatia cu “se poate renunta la ele”. Iar dupa ce facui nebunia asta cu ouale am mai adaugat pieptul de pui. Acesta fiind gata fiert, l-am lasat doar cat sa se incalzeasca si el un pic in tot amestecul asta nebun.

Noua ne placu. Chiar foarte mult. Toate nebuniile de arome s-au combinat perfect. Iar la numarul de carbs nici nu prea am ce sa contorizez. Hai sa zicem un 10 per farfurie.

Read Full Post »

Asta seara mergem raw. Si aseara tot raw a fost si tot cu aceeasi salata. Si asta pentru ca ne-a placut atat de mult incat a meritat o repetare rapida. Ca de obicei, ce e raw, este simplu. Este gata in 2 timpi si 3 miscari, cu un castron murdar si un robotel tare bunicel, as I like to say, Barbie version (murdar si el). Suficient pentru cina de azi si pranzul de maine, bomba de vitamine si minerale, ce sa mai – we start to like it raw.

Pentru 2 portii, daca nu suntem prea infometati, urmatoarele sunt necesare:

– vreo 10 ciupercute proaspete micute sau de orice marime

– un morcov

– 5 florete de broccoli

– sos de soia

– o leaca de ulei de masline

– un catelus micut de usturoi

– condimente dupa preferinte; eu am folosit sare, cimbru, marar uscat (mult mai bun ar fi fost proaspat), oregano

Diferenta fata de celelalte retete raw postate este ca nu se mai pune totul in robotel ca sa mixeze el de nebun. Mai muncim si noi un pic caci cu retetele astea nu prea mai e nimic de munca.

Asadar, palarioaiele de ciuperci (caci numai pe dansele le-am folosit) le-am curatat spalat si taiat cat de subtire s-a putut. Nu stiu de ce dar aveam impresia ca o felie mai sanatoasa poate va avea vreun gust amar si nu prea ar merge. Dar nu e cazul, asta seara le-am taiat si mai gros si mai subtire, cum s-a nimerit. Si aici e the trick caci acestea se pun ceva timp la marinat in sos de soia. Nu foarte mult ci doar cat ne mai fataim prin casa sau pana ne ocupam de restul legumelor.

Iar la restul legumelor si ingredientelor, nu ne mai ocupam noi decat cat sa le taiem suficient cat sa incapa in minunatul robotel. Si le punem pe toate colea si le tocam maruntel. Nu foarte mult caci cica se duc enzimele prin taiere prea multa… or something like this. Si amestecam cu ciupercile si cu asta basta.

Avem foarte putin carbsi per toata salata: de la ciuperci vreo 2, de la morcov maxim 7 (avea fix 80 de grame al meu) iar de la broccoli, nu stiu daca sa pun 3 sau 4 (sunt vreo 6-7 pe suta de grame si am uitat sa cantaresc cele 5 florete puse de mine). Deci un maxim de 15 grame dar pentru ca eu consider ca e arhisuficient pentru 2 portii, trecem la categoria de 10.

Read Full Post »

Cand te duci la shopping fara nici o idee de ce ar trebui cumparat, te trezesti asa din senin cu o casoleta de juma de kil de ciuperci proaspete. Cumparate nu pentru ca aveai nevoie de ele ci pentru ca aratau prea bine si prea frumoase. Si ajungi acasa si te uiti lung la ele si ele la tine, mai te gandesti ca ciulama ai facut, supa crema ai facut… deci ce mai poti sa faci cu ele? Si mai tropatezi un pic pe net si mai descoperi ca mai ai prin frigider si niste foietaj d-ala subtire rau pe care il manevrezi numai cu penseta si uite asa ajungi la minunatele pateuri cu ciuperci.

Ingrediente adunate de prin frigider:

– 500 grame ciuperci albe proaspete

– o ceapa rosie

– cateva fire de ceapa verde

– un ardei gras

– sare, piper, boia dulce

– marar

– o lingura ulei de masline

– ceva mai multe foi de foietaj de pateuri (gata facute ca nu ai cum sa le faci tu in casa)

– 100 grame unt topit

– cascaval ras suficient cat sa presari deasupra pateurilor

– un galbenus de ou pentru uns pateurile

Si se incepe frumos cu tocatul cepelor, si cea rosie si cea verde, a ardeiului gras si pusul la calit intr-o lingura de ulei. Taiem cubulete sau feliem ciupercile si le punem si pe ele la calit. Eu am mai adaugat si condimentele de pe acuma ca sa ma asigur ca nu am uitat si cred eu ca mai pusei si un cub delicat dar nu garantez. Aici e dupa gustul fiecaruia. Acoperim cu ceva apa ca sa fiarba bine ciupercile si lasam colea pe foc mult de tot pana scade toata apa si pana ciupercile dau semne ca s-ar fi facut deja. Desi e ca si o mancare-garnitura compozitia aceasta, ne abtinem temeinic din a o manca caci este si mai delicioasa invelita in acele foi translucide de aluat.

Cand am considerat eu ca ciuperca e destul de fiarta (cred ca trecusera vreo 20-30 de minute) ma apucai temeinic sa lucrez aluatul. Adica mare lucru nu e de facut ci trebuie doar sa desprinzi usooor de tot foita cu foita, sa te asiguri ca nu se rupe si sa il tai in sase patrate cu forme mai degraba dreptunghiulara (cazul meu nefericit). Si acuma e smecheria. Foitele astea ca sa stea lipite unele de altele trebuie unse cu unt topit. Asa ca ma asigur ca am topit untul si incep procesul migalos de creare al unui pateu. Si anume se ia o foita, se unge cu unt, se pune peste alta foita, se unge iar cu unt si inca una si gata. Trei sunt arhisuficiente. Se pune cate o lingurita din compozitia ciuperca minune si se impacheteaza dupa cum te lasa imaginatia. Cert e ca trebuie sa iasa niste triunghiuri oarecare. Capetele se lipesc sigur ca tocmai ce au fost date cu unt topit. Se aseaza frumos in tava si se baga la cuptorul preincalzit la vreo 200 de grade cam 20-30 de minute, pana prind o culoare galbuie-maronie si care nu binenteles, nu da semne de negreala.

Dar undeva pe la mijlocul procesului, sau chiar spre final, scoatem frumos tava din cuptor si presaram deasupra fiecarui pateu, cascavalul ras. Si le-am mai bagat la cuptor pana ce acesta a parut topit si total intins peste fiecare pateu. Ma rog, a mai cazut si pe langa dar se poate ciuguli cand se raceste.

Carbohidratii sunt putini caci desi sunt cu fainoase, fainoasele alea sunt aproape nesimnificative. Sa incepem cu compozitia: ciupercile fierte au 5 grame carbohidrati pe suta de grame deci 25  in total. Mai adaugam ceapa cu 10 si ardeiul gras si aproximez la 45. Si sa mai fie si 10 grame de la foietaj. Deci aproximativ 5-6 grame carbs pe fiecare pateu zic eu dar il trec la 15 caci nimeni nu poate rezista la unul. Deci nu mai trebuie sa spun cat de delicioase au putut sa fie. De fapt sa nu mai fie ca deja au disparut!

Read Full Post »

Adica din toata reteta normala eliminam faina. Ciupercile sunt un alt aliment delicios de dieta low-carb. Ele crude, daca s-ar putea manca, ar avea doar 2 carbohidrati mici si pierduti pe acolo printre suta de grame. Dar nu se prea pot manca crude. De fapt se poate da’ la mine nu place asa ceva. Nici fierte nu ne dezamagesc prea mult. Ajung la aproximativ 5,3 – asa ca ma pregatii sa gasesc o reteta taman buna de gatit intr-o seara de vineri, preludiu la week-end. Si cum de obicei ma incurc in conservele mele, hotarai sa mai usurez un pic raftul cu borcane si ma infipsei in acesta cu ciuperci.

Asadar, folosii urmatoarele:

– o conserva de ciuperci de vreo 200 de grame. As fi preferat ciuperci proaspete dar la ora cand ma dusei eu la cumparaturi, ciupercile proaspete se evaporasera ori in cumparaturile altora ori deja pe mesele altora.

– 3-4-5 fire de ceapa verde, ce mai ramase prin frigider

– 3-4-5 catei de usturoi, ce mai ramase pe langa frigider

– 3 linguri zdravene de smantana normala (4-5 sunt deja prea multe)

– marar

– o lingura de ulei de masline

– sare si piper dupa inima bucatarului

Si pentru ca ciupercile erau de la conserva, deci deja fierte, prea multe nu sunt de facut. Decat calit ceapa verde ce fu tocata cat de cat marunt. La fel si usturoiul. Cam tot procesul dureaza 10-15 minute. Cand fiersera cepele si usturoaiele, am adaugat ciupercile taiate doar pe din doua si putina apa, adica mai multa, suficienta cat sa acopere ciupercile pe jumate. Am lasat sa fiarba pana s-a evaporat mai toata apa si doar ce am mai pus lingurile de smantana.

Am degustat, am adaugat condimentele, am tocat marunt si mararul si l-am adaugat si pe el, am mai degustat un pic si pentru ca era excelenta, am oprit aragazul si cu asta basta.

In total carbohidratii au fost 10-11 de la ciuperci. Dar pentru ca fura cam 2 portii, iata o cina excelenta low carb cam de 5 grame per farfurie. La reteta dont care about carbs version, se mai pune si faina in smantana ca sa mai ingroase un pic sosul. Nu a durut pe nimeni faptul ca sosul a iesit un pic mai subtire. Pana una alta e smantana iar deliciul a fost acelasi. Si atat de bun ca am luat chiar si lingura ca sa pap tot tot tot din farfurie.

Read Full Post »

Ciupercile, mie imi plac doar cateodata si doar gatite intr-un anumit fel. Adica ori supa crema, ori asa. Nu imi place mancarea de ciuperci si nu imi plac nici ciupercile adaugate pe pizza sau mai stiu eu altfel cum. Dar asa sunt excelente. Si relativ simplu de preparat. Doar putin cam laborios si de durata. Dar nu totul e simplu si rapid.

Ingrediente:

– 6-8 bucati ciuperci mari albe champignon (am folosit inclusiv piciorusele in compozitie)

– 100 grame costita afumata

– 3 catei de usturoi

– cozile verzi de la 4 cepe verzi

– cozile verzi de la 2 bucati de praz (asta e tot din seria sa nu le aruncam)

– un ou

– 100 grame parmezan

– ceva cascaval ras

– 2 linguri ulei de masline

– ceva unt ca sa ungem tava in care punem ciupercile

– sare, piper, boia dulce

Binenteles, am inceput cu curatarea si spalarea ciupercilor. Le-am pus pe un servetel apoi ca sa se scurga excesul de apa.

In tigaia mea oarecare preferata am pus uleiul de masline si costita afumata taiata marunt. Peste am mai pus si ceapa verde si prazul la calit. Plus piciorusele de la ciuperci tocate marunt. Si le-am tot calit acolo pret de juma de ora pana s-au inmuiat toate. Am mai adaugat pe alocuri cate putina apa ca sa nu mi se lipeasca sau arda. Spre final am adaugat si nelipsitele condimente. Cand totul s-a inmuiat, am stins aragazul, am adaugat oul si cascavalul ras si am obtinut o compozitie atat de buna ca iti vine sa o mananci pe loc.

Am luat o alta tava (de data asta nu cea de iena caci era ocupata cu ciocanelele de mai devreme), am uns-o cu unt si am asezat la fel de artistic palariile de ciuperci.  Am pus compozitie cat mai multa in fiecare palarie pana am terminat si compozitia si ciupercile, pardon, palariile. Am mai presarat si deasupra niste parmezan ca sa fie suficienta branzaraie si le-am bagat la cuptor pentru vreo juma de ora la vreo 180 de grade (adica foc mic-mediu).

Numarul de carbohidrati e simplu si mic. Ciupercile fierte au 5,29 grame carbohidrati pentru 100 de grame. Eu am mancat 2 iar o ciuperca are aproximativ 40 de grame, deci nu sunt 100 de grame. Asta inseamnca ca daca mai adaug si ceapa verde si prazul cu un 2-3 maxim ajung la un total de maxim 6. Deci daca mancati mai multe, puteti aprecia o ciuperca umpluta la 3 grame de carbohidrati. Cum sunt atat de bune si sunt ferm convinsa ca nu o sa va rezumati nici la una si nici la doua, adaug acest fel la categoria de 10 carbohidrati. Daca e la cina, sa fie MAXIM doua. Serviti, va rog!

Read Full Post »

Maniaca eu in ultimele luni cu supele crema si in lipsa de alte idei pentru astfel de creme low carb, zisei eu intr-o zi sa o incerc si pe aceasta. Preferata mea va ramane tot timpul supa crema de morcovi dar pentru ca e totally forbidden, ramanem si noi cu ce se poate. Am mai incercat de linte si naut (somehow forbidden), broccoli (very allowed), praz(allowed). Cand o mai veni vremea lor, o sa le postez eu si pe ele. Dar toate urmeaza cam aceeasi directie: fierbem, pasam, adaugam smantana si iar fierbem. Deci, sa purcedem.

Ingrediente:

– 500 grame de ciuperci proaspete (champinion cred ca li se spune)

– 1-2 linguri ulei de masline

– o telina

– un gogosar rosu (verde, galben, nu conteaza)

– o ceapa potrivita/mare sau 2 mici

– 100 ml smantana lichida

– sare (si piper, dupa cum doriti)

– un avocado

Acestea fiind spuse, cumparaturile facute si toate ingredientele pe masa, ma apucai eu voiniceste sa prepar miraculoasa licoare.

Intai am pus cam 3l de apa la foc. Am taiat marunt ceapa fara sa plang prea mult si fara sa ma jelesc de mama focului. Intr-o tigaita oarecare am pus uleiul de masline si am aruncat haotic ceapa ca sa o calesc.  Curatai frumos si telina, o dadui pe razatoare si o pusei si pe ea acolo, la calit cu ceapa. La fel si cu gogosarul – tocat marunt si aruncat la inmuiat. Putina sare de-nceput, adaugam mai tarziu daca mai e nevoie. Se lasa pe foc mediu cam 5 minute pana se inmoai toate. Grija sa nu se arda, doar trebuie tinute cat sa se inmoaie un pic. Unele variante de supe creme (sau chiar si ciorbe) trec peste aceasta etapa. Alte variante folosesc unt in loc de ulei. Mie asa imi place si mi se pare ca e cu un anumit flavour… cunoscatoarea de mine. In fine, ce mai tura-vura, cand se inmuiara toate si nimic nu se arsese, rasturnai cu totul in oala mare ce isi fierbea deja de zor cei 3l de apa.

M-am apucat cu multa rabdare sa curat si ciupercile. Rabdare pentru ca erau mici si multe. Le-am spalat bine si, plictisita de atata curatat, le-am aruncat cu bucurie in oala minune ce bolboreasa acolo de zor. Si am cam stat degeaba pret de 15-20 de minute. Poate mai putin, poate mai mult – data viitoare ma cronometrez. Oricum, revenim cu testul suprem de strapuns cu furculita. Daca ciuperca e fiarta, trece furculita, trecem testul.

Am scos cam jumatate din apa intr-o alta oala (a nu se arunca caci e for further use) si am pasat legumele bine bine de tot cu blenderul. Am adaugat smantana lichida si iar am mixat, am gustat, am mai pus putina sare, am mai adaugat putina apa din cea pusa deoparte mai devreme, am mai amestecat un pic si cu totul gata, inapoi pe aragaz. Mie nu mi-a trebuit tot restul de apa fiarta asa ca am pus-o spre pastrare la frigider pentru a o folosi later la alte mancaruri.

Buun. Cu ingredientul minune, avocado, intervenim acuma spre final. Adica lovitura de gratie, cum s-ar spune. Ca sa fie copt, avocado-ul trebuie sa aiba coaja maro si sa fie un pic moale (eu ca desteapta, il cumparam pana acum ceva vreme pe cel cu coaja verde si ma chinuiam de mama focului sa scot miezul din el).  Asadar l-am taiat in doua, am scos samburele enorm si total nefolositor, am tocat marunt marunt miezul si l-am adaugat in supa crema sa isi spuna si el punctul de vedere. La fel de bine se poate pasa pana devine ca un piure. Oricum ar fi, este excelent. Cam inca 2-3-5 minute supa pe foc si cu asta basta.

Ca sa fie si mai delicioasa,  la servire am adaugat niste cascaval ras si patrunjel tocat. Binenteles, cateva crutoane ar fi excelente. Dar mai bine, nu. Fara avocado, supa crema de ciuperci are aproximativ 3,1 g carbohidrati pe 100g. Avocado-ul crud are aproximativ 8g carbohidrati pe 100g. La fierbere cred ca a crescut pe la 12-13 dar nu sunt sigura, trebuie sa mai imi verific sursele. Oricum un total de aproximativ 15g  carbohidrati pe 100 de grame. Deci un alt low carb de super succes.

Read Full Post »