Rulada de piept de pui cu multe branze

Trei, mai exact. Mai degraba as fi putut sa-i spun lunch box super fancy trancy… Aceasta a fost o nebunie/inspiratie de moment. Si daca va mai amintiti pieptul de pui facut asa si pieptul de pui facut asa, apai aveti o idee despre ce combinatie m-a lovit in cap. Mai spuneam la un moment dat ca imi place la nebunie pieptul de pui… fiert, grilat, prajit, nu conteaza. Important este sa fie piept de pui. Nu mi se pare deloc fad, uscat, atos etc. Daca este gatit cum trebuie, e bun nene, ce sa mai.

Asadar, ce avem nevoie:

– 4 piepti de pui batuti mar si facuti ca si cum ar fi fost intinsi cu facaletul. Ganditi-va la seful de la servici cand faceti aceasta operatiune, si va garantez ca va iese hartie…

– 50 de grame parmezan ras

– cateva bucati de branza albastra

– tot cam 50 de grame de cascaval ras

– sare, boia dulce, piper

– 4 feliute de sunca (eu am avut serrano)

– ulei pentru prajit (de data asta, am folosit ulei de arahide… nu am simtit ca ar fi nici o diferenta)
Este foarte simplu odata ce pieptii de pui au fost super expandati. Se intinde pe o foaie din aceea de plastic o fasiuta de piept de pui, se presara condimentele cu masura, apoi punem bucati de branza albastra (le intindem cat se poate de bine cu cutitul), apoi presaram parmezan ras pe toata suprafata si de final, cascavalul la fel de pe toata suprafata. L-am rulat cat s-a putut de bine si de strans iar apoi l-am inconjurat de o feliuta de sunca. Locurile unde ni se pare noua ca ceva ar putea sa scape, le sigilam cu cate o scobitoare.

Intr-o tigaie am incins putin uleiul (initial m-am gandit sa le pun si pe grill… feel free to try) si le-am pus la prajit. Cate doua, ca sa nu se-nghesuie nimeni prin tigaie. Tinute cam 5 minute pe fiecare parte, credeti-ma rezultatul este de-a dreptul si de-a stangul si de mare exceptie. Nu conteaza cu ce le serviti. Sa fie o garnitura delicioasa si low-carb, ca altfel am nenoroci masa asta delicioasa de almost ZERO carbs.

Read Full Post »

Salata Caesar

Minunata alegere very low-carb atat pentru low-carb-isti cat si pentru victime adiacente non-low-carb-iste… m-am inebunit cu atatea liniute! Anyway, aceasta salata am mancat-o recent la o sindrofie cu oarescare tema low-carb-ista. Se stie ea cine fuse capul rautatilor. Asa ca m-a inspirat pentru un lunch-box sau o cina perfecta si super-light. Mai degraba doar cina super-light caci este si cu usturoi si ne da peste cap comunicarea in the office. Dressing-ul acestei salate este de mare exceptie. Ce am facut eu a fost o combinatie de reteta originala si reteta britanicului Jamie Oliver si ce a fost in capul meu… asa m-am gandit eu ca o sa iasa de mare exceptie. Si a fost de mare exceptie, indeed. Ce imi place mie la salata asta este ca este pur si simplu vorba doar de o salata trantita ca moaca in farfurie peste care vine dressing-ul.

Asadar pentru salata este simplu: avem nevoie doar de o salata. Iceberg sa fie, ca sa fie crispy si pentru ca nu o gasiram pe cea romana. Si ca sa fie un pic fancy, putin parmezan taiat in feliute subtirele si delicate.

Dar la dressing nu mai sunt asa simple lucrurile. Avem nevoie de multe:

– 3-4 file de ansoa cu uleiul adiacent

– o mana zdravana de parmezan proaspat ras

– 100 ml smantana lichida (la reteta originala, lipseste, la reteta lui Jamie, este smantana normala… eu am vrut sa fie ca mine)

– zama de la o lamaie

– o lingura sos Worchester

– un galbenus de ou (nefiert… acum, daca musai avem probleme psihice cu oul crud, putem sa punem unul fiert)

– 3 catei de usturoi

– fara sare ca avem multa de la ansoa, fara piper ca nu tinem neaparat, fara alte condimente cu numai trebe’

Toate se amesteca in orice ordine se prefera si se presara peste salata. Care salata a fost doar spalata si taiata miseleste. Mai simplu de atat este doar sa iti comanzi mancare gata preparata. Daca va plac si spicy stuff presarati si niste ardei iute rosu feliat super delicat ca sa nu va ardeti de tot… Almost zero carbs and ready to serve!

P.S. Numai victimile non-low-carb-iste au dreptul la crutoane. Asta pentru ca suntem noi dragute si pentru ca ne suporta dietele si meniurile zi de zi si masa de masa 🙂

Read Full Post »

Pizza cu blat din faina neagra si 4 feluri de branza

Eh, acesta a fost adevaratul deliciu de week-end. Este un succes garantat nu numai pentru noi, cei pe care ne-a lovit brusc in cap dorinta de sanatatea si alimentele sanatoase dar si pentru guri invitate la masa ca sa ne deguste testele. Sursa de inspiratie, a fost, evident pizza quatro formaggi sau quatre fromages sau mai pe romaneste, cea cu patru branzeturi. E si italiana si frantuzeasca ca s-au folosit branzeturi din ambele tari. Blatul e musai romanesc ca s-au folosit mainile proprii la prepararea lui.

Important la aceasta reteta este aluatul si sosul pentru ca ce se pune pe pizza, este dupa preferinte. Cum va spuneam si cu alte ocazii, eu sunt mare fun branzeturi asa ca ce pizza putea sa imi placa cel mai mult? Si puteti folosi si sapte branzeturi sau orice alte toppinguri doriti. Am sa va prezint maine si a doua varianta cu toppinguri mai diferite si mai delicioase.

Asadar ce avem nevoie pentru patru blaturi:

– 500 grame de faina neagra

– un pliculet drojdie uscata

– o lingurita de sare

– 3 linguri ulei de masline (eu am avut un ulei aromat cu piper, rozmarin si cimbru parca)

– 300-400 ml apa calduta

Amestecam faina cu drojdia, sarea si uleiul si adaugam treptat din apa calduta pana se obtine un aluat elastic si nelipicios. Nu incepeti sa aruncati cu el prin bucatarie si sa il rotiti prin aer ca s-ar putea sa o luati de la capat. Asa ca cel mai bine e sa il puneti intr-un loc caldut ca sa stea frumos sa creasca si sa se dospeasca (cel putin 30 de minute, la mine a stat cam o ora).

Acesta fiind pasul 1, trecem la pasul 2.

Ingredientele pentru sosul de pizza:

– 2 linguri pasta de rosii

– 3-4 linguri de apa

– o lingurita busuioc proaspat tocat

– 2 catei de usturoi

– putina sare si putin ulei

Toate se amesteca intr-un castron si se degusta pentru potrivirea de sare.

Cele 30-60 de minute fiind trecute, aluatul dospit si dublat in forma, am trecut la asamblarea faimoasei pizza. Se intinde blatul cu mana, musai in forma de cerc, se presara pur si simplu cu degetele, nu se foloseste facaletul sub nici o forma. Daca va pricepeti sa il aruncati in aer si sa-l prindeti in one piece, sunteti tari. Eu nu m-am incumetat. In fine, se pune deasupra sosul mai sus construit, iar peste branzeturile. Adica urmatoarele, fix in aceasta ordine:

– cascaval ras

– parmezan ras

– branza albastra roquefort

– mozarella

– iar parmezan ras

Se baga la cuptor preincalzit la 180-200 de grade circa 15-20 de minute.

Este exceptionala dar fiind multi carbsi in discutie, o trecem direct in Area 51.

Read Full Post »

Piept de pui cu parmezan si prociutto

Astazi va prezint un delicios meniu de week-end dar care, binenteles se poate transforma si in lunch box-ul de maine sau in meniul din orice alta zi. Pieptul de pui a ajuns sa fie gateala mea preferata. Fiert, prajit, pe gratar sau la cuptor, oricum ar fi, mie imi place. Numai crud nu se poate manca desi nu m-ar mira sa apara in curand si o moda gen “raw-meat” (bleeaah :))… asta ar fi chiar culmea!!!

Este foarte simplu si avem nevoie fix de 3 ingrediente:

– piept de pui

– parmezan

– prosciutto – daca preferati o alta sunca mai light, feel free

Nu punem sare ca avem suficienta de la parmezan si prosciutto. Alte condimente, dupa propriile preferinte.

Desi este extrem de simplu de facut, musai trebuie gatit la ore decente caci se lasa cu galagie multa. Pentru ca feliile de piept de pui trebuie batute zdravan, ca la snitele. Deci daca te apuci sa le faci la 10 noaptea, s-ar putea sa fi nevoit sa faci mai multe, adica si pentru vecinii care iti vor suna la usa ca sa dai sonorul mai incet 🙂

Deci nu prea am ce sa va explic: se portioneaza pieptul de pui iar fiecare felie isi ia bataia binemeritata pana se subtiaza ca la snitel, se presara putin parmezan si se sigileaza cu prosciutto. Dupa cum spuneam, puteti folosi orice fel de sunca preferat, important este sa fie suficient de subtire ca sa se poata mula perfect in jurul pieptului. Se prajeste in ulei sau pentru cine are o tigaie antiadeziva, fara ulei. Cred ca la fel de bine se pot baga si la cuptor. Anyway, masa e gata si daca mai asociem si un castronoi de salata verde, avem un maxim 5 carbs delicios – actually, un 5 carbs ce tinde spre 0 carbs.

Read Full Post »

Ceva gen cartofi frantuzesti

Nu ca ma scuz, dar pentru ca am indeplinit cu succes vreo 2 luni de low carb, de fara paine, fara cartofi, fara paste, fara dulciuri cu zahar sau alte minunatii, si pentru ca tot de 2 luni aveam un mic sac de cartofi care incepeau deja sa se cam strice (au avut ghinionul sa ii cumpar inainte de a deveni eu fan low carb) si pentru ca urma sa avem oaspeti cu gusturi delicate, m-am hotarat eu brusc la un moment dat ca a venit si vremea lor. Si pentru ca saptamana asta am fost si low carb si low fat. Si pentru ca urasc sa arunc mancare. Si ce mai incolo si-ncoace, mi-era pofta. Nu pot sa va spun cu ce pofta m-as infige in niste cartofi prajiti. Dar pentru ca nu am inebunit de tot, m-am rezumat doar la un fel de cartofi frantuzesti cu multe branzeturi, ca de obicei, doar fierti ca sa nu combinam high carbul cu high fatul. Un fel minunat, din pacate, caci binenteles, nu ne permitem nici zilnic si nici saptamanal.

N-am mai cumparat nimic, caci le aveam pe toate in casa:

– cred ca am mai salvat cam 1 kg de cartofi

– 4 oua

– 100 ml smantana lichida

– acum incep branzeturile: cam 50 de grame parmezan, 100 grame emmental ras, branza cu dungi albastre care nu imi place deloc asa simpla dar e minunata in astfel de sufleuri.

– deja obisnuita 100 de grame de costita afumata

– 1-2 linguri ulei de masline

– putin unt pentru uns tava

– foarte putina sare

Am inceput prin a curata cartofii de coaja si noroi, bube si alte parti afectate. I-am taiat bucatele si le-am pus la fiert in apa cu sare. Si i-am tot lasat vreo 15-20 de minute pana s-au fiert conform testului cu furculita. I-am scurs de apa si i-am lasat deoparte.

Am uns o tava, de data asta nu cea de iena, ci una alba cred din ceramica. In fine, o tava oarecare am uns-o cu putin unt si am pus cartofii in ea. Am prajit un picut costita afumata in putin ulei de masline. Am imprastiat-o frumos si egal peste cartofi si am purces la prepararea sosului minune care devine de fapt o omleta cu branzeturi.

Am batut rapid cele 4 oua, am adaugat smantanica si parmezanul. Am turnat si acest sos-omleta peste cartofi iar deasupra am pus din plin cascavalul ras. Si ca sa impresionam pe toata lumea cu gusturi rafinate, am adaugat si bucatile de branza albastra. Am pus totul la cuptorul incins la 200 de grade pret de 15 minute. Apreciere iar ochiometrica, adica sosul-ou sa devina sosul-omleta.

Ce sa mai, acuma vine partea cu vinovatia, caci te simti foarte vinovat dupa ce mananci pranzul asta si faci dublu de exercitii zilnice si promiti si ca nu se va mai repeta curand. Cartoful asta delicios dar pacatos cum e, are fooooarte multi carbohidrati la fierbere. El ar fi ideal crud, dar nu am mai auzit eu de asa ceva pana acuma. Si nici nu cred ca o sa aud in curand si chiar daca aud, sunt sigura ca nu o sa incerc. Crud are doar 10 grame carbohidrati, dar prin nu stiu ce minune la fierbere ajunge nefericitul sa aiba 20. Nefericitii de noi, de fapt, ca noi trebuie sa ne ferim de el. Va dati seama ca la un kilogram de cartofi fierti, avem de-a face cu 200 de grame carbohidrati. Din fericire, nu mai am ce altceva sa adaug. Am fost mai putini pofticiosi de data asta si am facut un total de 6 portii. Deci cel putin 35 de grame de carbohidrati per portie si merge direct la forbidden area sau aia accesibila doar ocazional.

Read Full Post »