Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘parmezan’

Trei, mai exact. Mai degraba as fi putut sa-i spun lunch box super fancy trancy… Aceasta a fost o nebunie/inspiratie de moment. Si daca va mai amintiti pieptul de pui facut asa si pieptul de pui facut asa, apai aveti o idee despre ce combinatie m-a lovit in cap. Mai spuneam la un moment dat ca imi place la nebunie pieptul de pui… fiert, grilat, prajit, nu conteaza. Important este sa fie piept de pui. Nu mi se pare deloc fad, uscat, atos etc. Daca este gatit cum trebuie, e bun nene, ce sa mai.

Asadar, ce avem nevoie:

– 4 piepti de pui batuti mar si facuti ca si cum ar fi fost intinsi cu facaletul. Ganditi-va la seful de la servici cand faceti aceasta operatiune, si va garantez ca va iese hartie…

– 50 de grame parmezan ras

– cateva bucati de branza albastra

– tot cam 50 de grame de cascaval ras

– sare, boia dulce, piper

– 4 feliute de sunca (eu am avut serrano)

– ulei pentru prajit (de data asta, am folosit ulei de arahide… nu am simtit ca ar fi nici o diferenta)
Este foarte simplu odata ce pieptii de pui au fost super expandati. DSCN2143_1Se intinde pe o foaie din aceea de plastic o fasiuta de piept de pui, se presara condimentele cu masura, apoi punem bucati de branza albastra (le intindem cat se poate de bine cu cutitul), apoi presaram parmezan ras pe toata suprafata si de final, cascavalul la fel de pe toata suprafata. L-am rulat cat s-a putut de bine si de strans iar apoi l-am inconjurat de o feliuta de sunca. Locurile unde ni se pare noua ca ceva ar putea sa scape, le sigilam cu cate o scobitoare.

Intr-o tigaie am incins putin uleiul (initial m-am gandit sa le pun si pe grill… feel free to try) si le-am pus la prajit. Cate doua, ca sa nu se-nghesuie nimeni prin tigaie. Tinute cam 5 minute pe fiecare parte, credeti-ma rezultatul este de-a dreptul si de-a stangul si de mare exceptie. Nu conteaza cu ce le serviti. Sa fie o garnitura delicioasa si low-carb, ca altfel am nenoroci masa asta delicioasa de almost ZERO carbs.

Advertisements

Read Full Post »

Minunata alegere very low-carb atat pentru low-carb-isti cat si pentru victime adiacente non-low-carb-iste… m-am inebunit cu atatea liniute! Anyway, aceasta salata am mancat-o recent la o sindrofie cu oarescare tema low-carb-ista. Se stie ea cine fuse capul rautatilor. Asa ca m-a inspirat pentru un lunch-box sau o cina perfecta si super-light. Mai degraba doar cina super-light caci este si cu usturoi si ne da peste cap comunicarea in the office. Dressing-ul acestei salate este de mare exceptie. Ce am facut eu a fost o combinatie de reteta originala si reteta britanicului Jamie Oliver si ce a fost in capul meu… asa m-am gandit eu ca o sa iasa de mare exceptie. Si a fost de mare exceptie, indeed. Ce imi place mie la salata asta este ca este pur si simplu vorba doar de o salata trantita ca moaca in farfurie peste care vine dressing-ul.

Asadar pentru salata este simplu: avem nevoie doar de o salata. Iceberg sa fie, ca sa fie crispy si pentru ca nu o gasiram pe cea romana. Si ca sa fie un pic fancy, putin parmezan taiat in feliute subtirele si delicate.

Dar la dressing nu mai sunt asa simple lucrurile. Avem nevoie de multe:

– 3-4 file de ansoa cu uleiul adiacentDSCN2097_1

– o mana zdravana de parmezan proaspat ras

– 100 ml smantana lichida (la reteta originala, lipseste, la reteta lui Jamie, este smantana normala… eu am vrut sa fie ca mine)

– zama de la o lamaie

– o lingura sos Worchester

– un galbenus de ou (nefiert… acum, daca musai avem probleme psihice cu oul crud, putem sa punem unul fiert)

– 3 catei de usturoi

– fara sare ca avem multa de la ansoa, fara piper ca nu tinem neaparat, fara alte condimente cu numai trebe’

Toate se amesteca in orice ordine se prefera si se presara peste salata. Care salata a fost doar spalata si taiata miseleste. Mai simplu de atat este doar sa iti comanzi mancare gata preparata. Daca va plac si spicy stuff presarati si niste ardei iute rosu feliat super delicat ca sa nu va ardeti de tot… Almost zero carbs and ready to serve!

P.S. Numai victimile non-low-carb-iste au dreptul la crutoane. Asta pentru ca suntem noi dragute si pentru ca ne suporta dietele si meniurile zi de zi si masa de masa 🙂

Read Full Post »

Eh, acesta a fost adevaratul deliciu de week-end. Este un succes garantat nu numai pentru noi, cei pe care ne-a lovit brusc in cap dorinta de sanatatea si alimentele sanatoase dar si pentru guri invitate la masa ca sa ne deguste testele. Sursa de inspiratie, a fost, evident pizza quatro formaggi sau quatre fromages sau mai pe romaneste, cea cu patru branzeturi. E si italiana si frantuzeasca ca s-au folosit branzeturi din ambele tari. Blatul e musai romanesc ca s-au folosit mainile proprii la prepararea lui.

Important la aceasta reteta este aluatul si sosul pentru ca ce se pune pe pizza, este dupa preferinte. Cum va spuneam si cu alte ocazii, eu sunt mare fun branzeturi asa ca ce pizza putea sa imi placa cel mai mult? Si puteti folosi si sapte branzeturi sau orice alte toppinguri doriti. Am sa va prezint maine si a doua varianta cu toppinguri mai diferite si mai delicioase.

Asadar ce avem nevoie pentru patru blaturi:

– 500 grame de faina neagra

– un pliculet drojdie uscata

– o lingurita de sare

– 3 linguri ulei de masline (eu am avut un ulei aromat cu piper, rozmarin si cimbru parca)

– 300-400 ml apa calduta

Amestecam faina cu drojdia, sarea si uleiul si adaugam treptat din apa calduta pana se obtine un aluat elastic si nelipicios. Nu incepeti sa aruncati cu el prin bucatarie si sa il rotiti prin aer ca s-ar putea sa o luati de la capat. Asa ca cel mai bine e sa il puneti intr-un loc caldut ca sa stea frumos sa creasca si sa se dospeasca (cel putin 30 de minute, la mine a stat cam o ora).

Acesta fiind pasul 1, trecem la pasul 2.DSCN1910_1

Ingredientele pentru sosul de pizza:

– 2 linguri pasta de rosii

– 3-4 linguri de apa

– o lingurita busuioc proaspat tocat

– 2 catei de usturoi

– putina sare si putin ulei

Toate se amesteca intr-un castron si se degusta pentru potrivirea de sare.

Cele 30-60 de minute fiind trecute, aluatul dospit si dublat in forma, am trecut la asamblarea faimoasei pizza. Se intinde blatul cu mana, musai in forma de cerc, se presara pur si simplu cu degetele, nu se foloseste facaletul sub nici o forma. Daca va pricepeti sa il aruncati in aer si sa-l prindeti in one piece, sunteti tari. Eu nu m-am incumetat. In fine, se pune deasupra sosul mai sus construit, iar peste branzeturile. Adica urmatoarele, fix in aceasta ordine:

– cascaval ras

– parmezan ras

– branza albastra roquefort

– mozarella

– iar parmezan ras

Se baga la cuptor preincalzit la 180-200 de grade circa 15-20 de minute.

Este exceptionala dar fiind multi carbsi in discutie, o trecem direct in Area 51.

Read Full Post »

Astazi va prezint un delicios meniu de week-end dar care, binenteles se poate transforma si in lunch box-ul de maine sau in meniul din orice alta zi. Pieptul de pui a ajuns sa fie gateala mea preferata. Fiert, prajit, pe gratar sau la cuptor, oricum ar fi, mie imi place. Numai crud nu se poate manca desi nu m-ar mira sa apara in curand si o moda gen “raw-meat” (bleeaah :))… asta ar fi chiar culmea!!!

Este foarte simplu si avem nevoie fix de 3 ingrediente:06_12_ 053_1

– piept de pui

– parmezan

– prosciutto – daca preferati o alta sunca mai light, feel free

Nu punem sare ca avem suficienta de la parmezan si prosciutto. Alte condimente, dupa propriile preferinte.

Desi este extrem de simplu de facut, musai trebuie gatit la ore decente caci se lasa cu galagie multa. Pentru ca feliile de piept de pui trebuie batute zdravan, ca la snitele. Deci daca te apuci sa le faci la 10 noaptea, s-ar putea sa fi nevoit sa faci mai multe, adica si pentru vecinii care iti vor suna la usa ca sa dai sonorul mai incet 🙂

Deci nu prea am ce sa va explic: se portioneaza pieptul de pui iar fiecare felie isi ia bataia binemeritata pana se subtiaza ca la snitel, se presara putin parmezan si se sigileaza cu prosciutto. Dupa cum spuneam, puteti folosi orice fel de sunca preferat, important este sa fie suficient de subtire ca sa se poata mula perfect in jurul pieptului. Se prajeste in ulei sau pentru cine are o tigaie antiadeziva, fara ulei. Cred ca la fel de bine se pot baga si la cuptor. Anyway, masa e gata si daca mai asociem si un castronoi de salata verde, avem un maxim 5 carbs delicios – actually, un 5 carbs ce tinde spre 0 carbs.

Read Full Post »

Nu ca ma scuz, dar pentru ca am indeplinit cu succes vreo 2 luni de low carb, de fara paine, fara cartofi, fara paste, fara dulciuri cu zahar sau alte minunatii, si pentru ca tot de 2 luni aveam un mic sac de cartofi care incepeau deja sa se cam strice (au avut ghinionul sa ii cumpar inainte de a deveni eu fan low carb) si pentru ca urma sa avem oaspeti cu gusturi delicate, m-am hotarat eu brusc la un moment dat ca a venit si vremea lor. Si pentru ca saptamana asta am fost si low carb si low fat. Si pentru ca urasc sa arunc mancare. Si ce mai incolo si-ncoace, mi-era pofta. Nu pot sa va spun cu ce pofta m-as infige in niste cartofi prajiti. Dar pentru ca nu am inebunit de tot, m-am rezumat doar la un fel de cartofi frantuzesti cu multe branzeturi, ca de obicei, doar fierti ca sa nu combinam high carbul cu high fatul. Un fel minunat, din pacate, caci binenteles, nu ne permitem nici zilnic si nici saptamanal.

N-am mai cumparat nimic, caci le aveam pe toate in casa:

– cred ca am mai salvat cam 1 kg de cartofi

– 4 oua

– 100 ml smantana lichida

– acum incep branzeturile: cam 50 de grame parmezan, 100 grame emmental ras, branza cu dungi albastre care nu imi place deloc asa simpla dar e minunata in astfel de sufleuri.

– deja obisnuita 100 de grame de costita afumata

– 1-2 linguri ulei de masline

– putin unt pentru uns tava

– foarte putina sare

Am inceput prin a curata cartofii de coaja si noroi, bube si alte parti afectate. I-am taiat bucatele si le-am pus la fiert in apa cu sare. Si i-am tot lasat vreo 15-20 de minute pana s-au fiert conform testului cu furculita. I-am scurs de apa si i-am lasat deoparte.

Am uns o tava, de data asta nu cea de iena, ci una alba cred din ceramica. In fine, o tava oarecare am uns-o cu putin unt si am pus cartofii in ea. Am prajit un picut costita afumata in putin ulei de masline. Am imprastiat-o frumos si egal peste cartofi si am purces la prepararea sosului minune care devine de fapt o omleta cu branzeturi.

Am batut rapid cele 4 oua, am adaugat smantanica si parmezanul. Am turnat si acest sos-omleta peste cartofi iar deasupra am pus din plin cascavalul ras. Si ca sa impresionam pe toata lumea cu gusturi rafinate, am adaugat si bucatile de branza albastra. Am pus totul la cuptorul incins la 200 de grade pret de 15 minute. Apreciere iar ochiometrica, adica sosul-ou sa devina sosul-omleta.

Ce sa mai, acuma vine partea cu vinovatia, caci te simti foarte vinovat dupa ce mananci pranzul asta si faci dublu de exercitii zilnice si promiti si ca nu se va mai repeta curand. Cartoful asta delicios dar pacatos cum e, are fooooarte multi carbohidrati la fierbere. El ar fi ideal crud, dar nu am mai auzit eu de asa ceva pana acuma. Si nici nu cred ca o sa aud in curand si chiar daca aud, sunt sigura ca nu o sa incerc. Crud are doar 10 grame carbohidrati, dar prin nu stiu ce minune la fierbere ajunge nefericitul sa aiba 20. Nefericitii de noi, de fapt, ca noi trebuie sa ne ferim de el. Va dati seama ca la un kilogram de cartofi fierti, avem de-a face cu 200 de grame carbohidrati. Din fericire, nu mai am ce altceva sa adaug. Am fost mai putini pofticiosi de data asta si am facut un total de 6 portii. Deci cel putin 35 de grame de carbohidrati per portie si merge direct la forbidden area sau aia accesibila doar ocazional.

Read Full Post »

Dupa ce am preparat aceasta minunatie green, mi-am dat seama cat de rau e ca nu am cum sa postez gustul si textura. Aceasta e supa crema minune. De data asta chiar mi-a iesit asa cum trebuie. Ceea ce, recunosc, nu se intampla mereu. Dar acum a iesit cremoasa, densa, cu un gust minunat (unii au apreciat ca ii mai trebuia ceva sare dar nu si eu), parca as manca toata oala. Si mai e si simplu de facut si, normal, urmam acelasi drum: cumparam, spalam, fierbem, pasam, smantanim, amestecam, inca un clocot si gata licoarea.

Cu ce incepem:

– 2 bucati mari broccoli ( de data asta am vrut multa supa, parca stiam cat de buna o sa imi iasa) – sa fi fost cam 700-800 de grame in total

– o ceapa rosie mare

– un ardei gras verde (ca sa fim in ton)

– 100 ml smantana lichida

– 2 linguri ulei de masline

– 100 grame costita afumata (va puteti lipsi de ea, eu am vrut doar sa ii mai imbunatatesc gustul un pic, dar chiar nu era necesar)

– 100 grame parmezan, adica nelipsita branza

– putina sare

Parca am stiut de la inceput ca aceasta supa crema o sa iasa excelenta si am vrut sa fac mai multa. Aveam si ceva planuri de niste musafiri de pranz asa ca era necesara o zama minunata. Asa ca am inceput totul cu cei 3 litri de apa pusi la fiert cu putina sare.

Am taiat marunt marunt ceapa, de data asta cu ceva lacrimi caci fuse cam mare. Care e faza cu ceapa si plansul? In fine, am pus-o la calit in tigaita mea oarecare in obisnuitul si putinul ulei de masline. Am tocat la fel de marunt si ardeiul gras si l-am pus si pe el la calit cu ceapa, am mai adaugat si aici foarte putina sare si le-am tinut acolo cam 10 minute, pana s-a inmuiat si ceapa si ardeiul. Cand dadeau semne ca se perpelesc prea tare, mai adaugam cate putina apa. Dupa care am pus absolut totul in oala cu apa care incepea deja sa fiarba.

Broccoli-ul spalat si rupt in bucatele mici iar de data asta, cu tot cu bucati de cotor, l-am pus si pe el la fiert. Si le-am lasat sa fiarba mult. Sa fi fost vreo juma de ora. Am intervenit, pentru a ma convinge, cu testul cu furculita. De data asta cautai eu in ditamai oloiul o bucata de cotor de broccoli. Caci acesta fiind mai tare, pe el trebuie sa il testam. Cand furculita l-a strapuns nemilos, am considerat ca totul e fiert corespunzator.

In timp ce toate legumele fierbeau de zor, am pus in tigaita, fara sa mai adaug ulei, costita afumata si taita bucatele mici. Am calit-o foarte putin, pret de 5-7 minute. Mie imi place foarte mult aceasta costita afumata dar pentru un fel de mancare mai low fat poate lipsi cu succes. Am calit-o si am lasat-o deoparte pentru actul final.

Am scurs mai toata apa intr-o alta oala si am inceput procesul de pasare cu ajutorul mult utilizatului blender. Device-ul asta e absolut nemaipomenit in bucataria noastra low carb si nu numai. Binenteles ca se poate folosi si robotul de bucatarie sau mixerul dar pentru astfel de supe crema, blenderul cred ca este cel mai potrivit. In fine am pasat pana nimic nu se mai putea distinge ce fuse si toate se amestecasera acolo una-ntr-alta. Am adaugat si smantanica sa dau consistenta cremoasa si culoarea minunata. Si pentru ca amestecul asta era foarte foarte gros, a trebuit sa adaug inapoi toata apa.

Am pus totul la loc pe aragaz pentru clocotitul final si in ultimul act, am adaugat si costita. Iar replica finala fu a parmezanului. Nici parmezanul nu este necesar sau se poate folosi la servire. Sau in locul lui, la fel de bine se poate folosi cascaval ras. Sau vazui eu la un moment dat, p-aci pe internet, o reteta de astfel de supa crema cu branza cheddar. Fiecare are libertatea gustului la branza pe care o prefera.

Buun. Evaluarea obisnuita: broccoli-ul ramane aceeasi bomba de vitamine si minerale si aceleasi 5 grame carbohidrati pentru 100 de grame. Ceapa fiarta are aproximativ 10 pentru toata supa – cred ca au fost lejer vreo 10 portii deci mai numar si eu unul mic si amarat. Ardeiul, 6, la toata ciorba nici nu il mai numar caci se pierdu in tot oloiul. Apreciem o portie la vreo 300 de grame maxim caci e pentru pofticiosi si deci avem o supa delicioasa doar cu 15 grame carbohidrati.

La supa asta, cel mai greu lucru este sa astepti sa se raceasca. Ca sa poti sa incepi sa o savurezi. Restul e floare la ureche. Si uitai sa spun si de putin patrunjel uscat pentru la servire, pentru poza si pentru ca este tot verde.

Read Full Post »

Ciupercile, mie imi plac doar cateodata si doar gatite intr-un anumit fel. Adica ori supa crema, ori asa. Nu imi place mancarea de ciuperci si nu imi plac nici ciupercile adaugate pe pizza sau mai stiu eu altfel cum. Dar asa sunt excelente. Si relativ simplu de preparat. Doar putin cam laborios si de durata. Dar nu totul e simplu si rapid.

Ingrediente:

– 6-8 bucati ciuperci mari albe champignon (am folosit inclusiv piciorusele in compozitie)

– 100 grame costita afumata

– 3 catei de usturoi

– cozile verzi de la 4 cepe verzi

– cozile verzi de la 2 bucati de praz (asta e tot din seria sa nu le aruncam)

– un ou

– 100 grame parmezan

– ceva cascaval ras

– 2 linguri ulei de masline

– ceva unt ca sa ungem tava in care punem ciupercile

– sare, piper, boia dulce

Binenteles, am inceput cu curatarea si spalarea ciupercilor. Le-am pus pe un servetel apoi ca sa se scurga excesul de apa.

In tigaia mea oarecare preferata am pus uleiul de masline si costita afumata taiata marunt. Peste am mai pus si ceapa verde si prazul la calit. Plus piciorusele de la ciuperci tocate marunt. Si le-am tot calit acolo pret de juma de ora pana s-au inmuiat toate. Am mai adaugat pe alocuri cate putina apa ca sa nu mi se lipeasca sau arda. Spre final am adaugat si nelipsitele condimente. Cand totul s-a inmuiat, am stins aragazul, am adaugat oul si cascavalul ras si am obtinut o compozitie atat de buna ca iti vine sa o mananci pe loc.

Am luat o alta tava (de data asta nu cea de iena caci era ocupata cu ciocanelele de mai devreme), am uns-o cu unt si am asezat la fel de artistic palariile de ciuperci.  Am pus compozitie cat mai multa in fiecare palarie pana am terminat si compozitia si ciupercile, pardon, palariile. Am mai presarat si deasupra niste parmezan ca sa fie suficienta branzaraie si le-am bagat la cuptor pentru vreo juma de ora la vreo 180 de grade (adica foc mic-mediu).

Numarul de carbohidrati e simplu si mic. Ciupercile fierte au 5,29 grame carbohidrati pentru 100 de grame. Eu am mancat 2 iar o ciuperca are aproximativ 40 de grame, deci nu sunt 100 de grame. Asta inseamnca ca daca mai adaug si ceapa verde si prazul cu un 2-3 maxim ajung la un total de maxim 6. Deci daca mancati mai multe, puteti aprecia o ciuperca umpluta la 3 grame de carbohidrati. Cum sunt atat de bune si sunt ferm convinsa ca nu o sa va rezumati nici la una si nici la doua, adaug acest fel la categoria de 10 carbohidrati. Daca e la cina, sa fie MAXIM doua. Serviti, va rog!

Read Full Post »