Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘~ 30 grame carbo’ Category

Sau mai bine spus all the colours that we need. Excelenta doar pentru masa de pranz caci sunt oleaca prea multi carbsi. Aici avem de-a face cu mai multa sanatate decat cu o reteta low carb, recunosc. Avem quinoa, o stim cu totii cat de buna e, avem fasole rosie, una dintre fasolele cele mai ridicate la cer si cateva lucruri adiacente un pic cam nepermise dar extrem de sanatoase si gustoase in amestecul creat. A fost pornita de la ideea de salata mexicana. Ce a ajuns la final, se vede cu ochiul liber si e departe de salata mexicana.

Cam ce am gasit eu prin camara:

– 100 de grame quinoa fiert (pe dumneaei nu am gasit-o decat nefierta. Cu putina apa clocotinda si cu 10-15 minute tinute la fiert, s-a rezolvat si asta. Apa cu putina sare, binenteles)

– o conserva de fasole rosie

– o conserva de mazare

– o conserva de porumb (cea mai nenimerita, va puteti lipsi de ea, eu am adaugat-o exclusiv pentru the colours of emotions)

– un ardei gras rosu

– o mana de masline

– patrunjel proaspat

– sare, otet si ulei de masline

DSCN2155_1Sper sa nu fi uitat nici una. Banuiesc ca stiti cum se prepara. Nu am ce sa va spun decat sa va numarati bine carbohidratii pe ziua respectiva caci sigur avem aici per farfurie pe la 25-30. Quinoa fiarta are 20, fasole rosie 40 ca a fost o conserva de vreo 200 de grame, mazare alti 20, porumbul alti 20. O gramada de douazeci, ca sa zic asa. Au iesit cam 4 portii deci, cum am banuit de la inceput, cam 25-30 de farfurie

Advertisements

Read Full Post »

Aceasta cereala numita quinoa este high in carbs, ca orice alta cereala, dar macar contine acei carbsi complecsi si sanatosi cu care avem voie sa ne desfatam pranzurile. Am citit numai de bine despre aceasta quinoa, nu numai despre carbsii ei buni dar si despre proteinele multe pe care le contine, vitaminele si mai multe, fibrele, mineralele etc etc. Asadar, desi nu ar trebui sa apara in meniul unui low-carbist, avand aproximativ 23-25 grame carbs per 100 de grame de quinoa gatita, eu o includ cu incredere in locul oricarui alt carbs nesanatos.

Ingredientele mele:

– 200 de grame de quinoaDSCN1945_1

– 350 ml de supa de legume

– 100 de grame fasole alba dintr-o conserva

– juma de ardei gras rosu

– 2 fire de ceapa verde

– o mana de masline

– mai multe felii de somon afumat

Quinoa se fierbe… nu se poate manca ca atare desi sunt niste seminte mici micute de tot. Asadar se pune apa la fiert cu putina sare (sau, si mai bine, niste supa de pui sau de legume). Cand apa fierbe, se adauga quinoa si se lasa pe aragaz cam 15-20 de minute, pana ce bobitele incep si sa se inmoaie si sa se desfaca. Am lasat-o un pic la racit si am amestecat-o cu toate legumele de mai sus, tocate maruntel maruntel.

Am preparat si un dressing de mare exceptie, favoritul meu numarul unu, daca vreau musai sa mananc salate cu dressing:

– un iaurt mic de soia (alte dati am folosit iaurt normal 0% grasime)

– 3 catelusi de usturoi pisati

– o lingura ulei de masline

– 2 linguri otet

– o lingurita de marar uscat, juma de lingurita de sare

Se amesteca toate la un loc si toarna peste salata. Adaugam si feliile de somon si masa-i gata. Acesta este  lunch-box-ul de azi. Totusi, desi este extrem de sanatoasa, incercam sa mentinem masa la un 30-40 de grame de carbohidrati ca sa nu depasim cu mult limitele propuse.

Read Full Post »

Aceste prajiturele pot fi declarate prajiturelele perfecte, desertul perfect, rasfatul ideal etc etc. Iar crema Ganache – mama mia, este ceva incredibil de bun si de fin si de super-extra-delicios-ciocolatos. Brownies-urile sunt prajiturelele mele preferate pentru ca au textura aia extrem de densa de aluat cu ciocolata neagra iar ciocolata neagra a devenit una dintre preferintele mele de top de cand cu low-carbul. Iar aceasta reteta care combina ciocolata neagra din blat cu ciocolata neagra din crema este the best of the best. E cu ceva timp de preparare, e cu ceva rabdare caci se face acum si se mananca aproape a doua zi dar se merita din plin. Am folosit stevia praf in loc de zahar sau orice alt indulcitor ca sa ma conving ca este buna si la copt si m-am convins. Probabil ca nu este musai de bine caci aceasta descoperire va deschide usa mult mai multor deserturi care nu sunt neaparat bune intr-o dieta low-carb. Dar dupa cum spuneam acest weekend a fost weekend-ul rasfatului si m-am tinut de cuvant din plin.

Pentru brownie clasic, am avut nevoie de:

– 240 de grame ciocolata cea mai neagra posibila. Daca gasiti si total neindulcita, cu atat mai bine.

– 230 de grame de unt

– 4 oua

– 200 grame faina (nu m-am riscat sa inlocuiesc cu faina de migdale ca sa nu-i stric fasonul dar vom incerca)

– esenta de vanilie

– 3 lingurite de stevie (echivalentul a 400 de grame zahar)

– foarte putina sare

Pentru crema Ganache clasica, am avut nevoie de:

– 180 grame de ciocolata neagra, iar

– 160 ml smantana lichida (foarte grasa, peste 30% grasime)

– foarte putina sare, iar

Untul se scoate din frigider cam cu juma de ora inainte si se pune la topit la un loc cu ciocolata la bain-marie. Cand aceasta s-a topit, am lasat-o foarte putin sa se racoreasca, am adaugat ouale, unul cate unul iar apoi faina toata odata. Pentru ca vrem sa fie dens acest aluat, nu batem nimic cu mixerul caci acesta l-ar face foarte pufos ci cu telul manual sau cu o spatula, orice avem la dispozitie. Sau daca vrem musai mixerul, il folosim musai la treapta cea mai mica. Adaugam si sarea si indulcitorul, daca nu folositi stevie, cititi pe cutie/ambalaj care este echivalentul zaharului sau pur si simplu gustati si apreciati daca e suficient de dulce. Tot acest aluat se aseaza intr-o tava (eu am folosit tava de tort) si se baga la cuptor la 170 de grade (un foc mic-mediu) pentru 25 de minute fix.

Iar in acest timp ne putem preocupa de crema Ganache sau ne putem odihni, dupa preferinte. Eu m-am odihnit caci crema Ganache se poate adauga numai dupa ce s-a racit o leaca prajiturica si deci aveam timp suficient dupa ce o scoteam din cuptor. Deci dupa 25 de minute, am scos brownie-ul din cuptor si l-am lasat sa se raceasca. E adevarat ca l-am ajutat un pic punandu-l foarte aproape de usa balconului, pe care am si deschis-o smechereste.

Crema Ganache e ceva incredibil de simplu. E la fel ca la inceput: smantana si ciocolata se pun la topit la un loc cu praful de sare tot la bain-marie si cand ciocolata s-a amestecat toata cu smantana, se spune ca asta e crema. Se toarna pur si simplu peste prajitura si cu asta basta. Din pacate, trebuie lasata sa se raceasca complet si brownie-ul si crema ca sa le putem taia. Dar pe vremurile astea inghetate, acest proces va fi foarte rapid. Nu uitati totusi de ea nici dupa ce o taiati sa o lasati tot in frigider sau pe terasa. Sunt ferm convinsa ca nu veti uita de ea si mai mult, nu stiu daca veti mai avea ce sa mai bagati la frigider.

Carbsii sunt multi de data asta dar tot e ok: de la ciocolata neagra, cam 72 de grame, de la faina 160 si cam atat din fericire. Cei de la smantana aproape ca se pierd de data asta. Cam 230 de grame per toata prajitura. Am uitat sa mai numar bucatile, dar cred ca au fost vreo 20 ceea ce inseamna ca avem de-a face cu vreo 12 per bucata. Daca am manca doar 2 bucati ar insemna cam 25 per portie dar cine se poate abtine? Oricum eu nu il trec la zona interzisa caci merge chiar si o data pe saptamana.

Read Full Post »

Mixul asta de germeni l-am cumparat initial cu gandul la capitolul raw-food. Dar pentru ca nu am gasit nimic care sa imi satisfaca gusturile, am recurs tot la o salata clasica in care am adaugat eu de la mine putere ce am crezut de cuviinta si raw si non-raw. Oricum, sa nu pierdeti din vedere ce bombe de vitamine sunt acesti germeni, si gustosi si foarte sanatosi. Citesc peste tot cat de bogati sunt in tot felul de vitamine (A, B, C, E si restul alfabetului), antioxidanti, ba mai mult cica mai se gasesc si seleniu si zinc pe care nu le prea putem gasi in alte alimente in concentratii asa de mari. De astea doua, sincera sa fiu, nici macar nu stiam ca avem nevoie. Deci, de orice fel ar fi el germenul, e de bine.

Lintea rosie am ales-o tot pe considerente fibro-vitamino-mineralo, calitati superlative etc. Din pacate are ceva carbsi si e undeva la limita permisiva dar sunt carbsii aia complecsi de se digera incet si lenes. Oricum, citesc articole recente cum ca boabele de acest gen (sau fasole) sunt din ce in ce mai recomandate in dietele celor care au diabet (1 sau 2) efectul pozitiv fiind reducerea cantitatii zilnice de insulina.

Oricum gata cu vorbareala si prezentarea si sa va spun ce a continut mixul si salata mea:

– o cutie mix de germeni; a mea a avut germeni de: lucerna, sfecla rosie, varza rosie, sparanghel si ridichi

– 100 de grame linte rosie conserva

– 10 rosioare cherry

– o lingura ulei de masline, o lingurita otet

– o cutiuta de 100 de grame de iaurt

– sare si piper

Nu e nimic de povestit. Toate se amesteca, rosioarele se taie pe din doua sau se lasa intregi, se adauga uleiul, otetul, iaurtul, condimentele. Se amesteca iar si se serveste. Este foarte gustoasa si sanatoasa si a fost o mancare excelenta de terminat ziua. Binenteles, la fel de bine se poate manca si la pranz.

Carbsii sunt cam pe la 60 per total si vreo 30 per farfurie. Lentilele au aproximativ 55 de grame carbs per 100 de grame. Germenii, nefiind de grau sau alte cereale, au un numar ignorabil – 2, 3 pentru fiecare suta de grame. Restul de 5 i-am mai adaugat de la rosioare. O farfurie de 30 de grame dar extrem de sanatoasa. Oricum, data viitoare mai incercam iar sa mergem pe varianta raw.

Read Full Post »

Da, un desert oarescum low carb, suficient de low cat sa ni-l permitem si noi o data la n saptamani, desi este cu faina ceva cam multicica. Dar se gasesc suficiente guri care sa ne ajute sa o terminam repede ca sa nu ne suparam prea rau dieta. Este mai mult de povestit la reteta asta asa ca inarmati-va cu rabdare si atentie. Binenteles ca in loc de nectarine, se poate folosi orice fruct low carb iar crema de migdale este ceva de vis. La ea am folosit pudra de migdale (sau faina de migdale i se mai spune) pe care o cumparati gata facuta sau o puteti face acasica macinand migdale prajite si nesarate. Nu numai ca e excelenta in creme dar poate inlocui cu succes si acolo unde se foloseste faina clasica. Ma rog, nu in totalitate dar puteti inlocui jumatate sa spunem din cantitatea initiala de faina normala cu cea de migdale. Iar spre deosebire de cei 70 de carbohidrati pe care ii are faina clasica, aceasta are doar 20. In fine, blatul meu fiind subtire, am folosit numai faina normala.

Deci sa purcedem:

pentru aluat (a iesit mai mult aluat, adica pentru vreo 2 tarte, iar ce mi-a ramas sta cuminte in congelator si asteapta urmatoarea tarta)

– 300 de grame de faina

– un varf cutit de sare

– 75 de grame de unt

– un ou mic-mediu

– o lingura de apa foarte rece

– o lingura de otet

pentru crema:

– 2 oua de orice marime

– 75 grame de unt

– 3 linguri Tagatesse, aproximativ 45-50 de grame

– 3 plicuri de indulcitor cu aroma de vanilie

– 200 ml smantana lichida

– 200 grame pudra de migdale

pe langa:

– parca 7 nectarine am avut

– o mana de fulgi de migdale

Phiu, sunt multe rau, stiu.

Incepui cu aluatul. Si se incepe cu aluatul cu 2 ore inainte ca trebuie sa mai stea si la frigider cam 2 ore. Hai si una e suficienta. Am taiat bucatele untul pe care il scosei de mai demult din frigider ca sa se mai topeasca incetisor la temperatura camerei. Am amestecat cat am putut de bine untul cu faina. Am adaugat si sarea iar oul l-am batut asa un pic intr-un bol cu lingura de otet si lingura de apa. Si am turnat totul acolo in faina si am framantat de zor. L-am invelit intr-o folie de plastic si l-am bagat la frigider, dupa cum spusei, cam 2 ore.

Ca sa nu pierd timpul aiurea, intre timp m-am apucat sa curat nectarinele de coaja si de samburi si le-am feliat cat de cat in mod egal. In fine, procesul nu a durat 2 ore dar mi-a luat ceva, recunosc.

Cand aluatul a fost gata racit, l-am scos din frigider, l-am intins cat am putut de mult ca sa fac o foaie cat mai subtire, mi-am ales tava in care am tinut mortis sa fac tarta, am pus o hartie de copt, aluatul peste ea si la cuptorul preincalzit la 180 de grade am bagat doar aluatul, cat sa se rumeneasca un pic, cam 15 minute.

Si tot asa, nu statui degeaba in toata perioada asta. Ma pornii sa prepar crema: am batut cu mixerul untul cu zaharul, ma rog, indulcitorul in cazul meu suficient de mult cat sa topeasca indulcitorul si cel simplu si cel cu aroma de vanilie. In continuare cu mixerul pornit, am adaugat cele 2 oua, pe rand fiecare, smantana si pudra de migdale. Si cu asta basta crema.

Am scos tava cu aluat din cuptor, l-am lasat sa se raceasca un pic, am pus crema (care fuse foarte multa si asta a fost foarte bine), am aranjat sau mai bine spus aruncat haotic feliile de nectarine si deasupra am presarat din plin fulgi de migdale. Si cam asta fuse tot. Iar la cuptor, tot la 180 de grade, cam o ora sau pana cand se intareste crema preparata mai devreme.

Si acuma partea urata, cea cu numaratul… ca aici e nene de numarat, nu gluma. 300 de grame de faina, inseamna dintr-un foc aproximativ 210 grame de carbohidrati. Pentru ca am folosit doar jumate de coca, contorizam 110 cu bataie. Faina de migdale, inca 40.  Tagatesse, inca 30. Deci ca sa nu ne pierdem cu firea, pana aici sunt 180 de grame. Nectarinele, cred ca au fost in total cam 500 de grame. Si mai adaugam deci 50 si facem un monstruos total de 230 de grame. Au iesit multe portii in cazul meu, sa fi fost vreo 8 ca am mancat cu masura. Desi, se duce departe, adica pe la 30 de grame per portie, si nu garantez sa fi fost chiar 8, a fost un rasfat minunat pentru mine. Si oricum, se mai poate optimiza numarul de carbs: mai putina faina normala, mai multa de migdale sau mai putine nectarine. Oricum, incercati macar crema asta, sigur nu veti regreta.

Read Full Post »