Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘avocado’

Aceasta salata este salata salatelor. Adica ceva mai bun de atat, mai sanatos si mai aspectuos nu mai poate exista. Plus ca trebuia sa ne mai apropiem si noi de bucatarie caci dupa 2 saptamani aproape de negatit (adica m-am tinut de promisiune) stomacul meu incepuse sa se cam sature de apa si iaurturi, branzeturi si mai te miri ce alte nimicuri. A fost inspiratie de moment, cu ceea ce s-a gasit prin casa sau prin frigider. Singurul lucru cumparat special pentru aceasta gateala (desi nu asta i-a fost scopul initial) a fost un ghiveci de busuioc proaspat. Sosul pesto este un sos minunat inventat pare-mi-se de catre italieni pentru macaronarele lor delicioase. Stiu, si mie-mi plac dar nu se poate. Dar daca nu se poate acolo, asta nu inseamna ca nu se poate in altceva. Si pentru ca aveam cate putin din fiecare (adica juma de broccoli, trei rosii, un avocado etc)  le-am adunat pe toate la un loc ca sa umplu acest platou enorm. Vi se pare mare si pentru guri multe dar nu e chiar asa… Oricum cred ca e de super efect inclusiv pe o masa de petrecere (acum am numai petreceri in cap) dar la fel de bine a stat pe masa mea la o cina, la pachetul de la servici si iar next day repetata ca a fost prea buna.

Ce am folosit eu pentru salata:

– 6-8 florete de broccoli

– un avocado

– cateva feliute de somon fume

– 3 rosii

– 2 oua

– o bucatica de branza cremoasa (habar nu ii am numele, seamana la gust cu branza albastra)

– putina zeama de lamaie

Pentru sosul pesto:

– 4-5 linguri de ulei de masline

– cateva funzulite de busuioc proaspat

– o mana de seminte de floarea soarelui (in mod normal, se folosesc semintele de pin dar camara mea nu era dotata cu asa ceva)

– 2 catei de usturoi micuti

– o juma de lingurita de sare

– 2 linguri parmezan ras (el este musai, ca sa ii dea cel mai bun gust ever)

La salata este totul, binenteles, extrem de simplu: am fiert cam 5 minute in apa clocotita floretele de broccoli. Le-am scos si le-am dat rapid prin apa rece si le-am lasat sa se scurga. Rosiile le-am feliat rotund, ouale le-am fiert super tare si le-am feliat cum s-a nimerit, la fel si cu feliutele subtiri de somon, branza, avocadoul. Le-am asezat cat am putut de artistic pe super-platou si am stropit cu putina lamaie ca sa nu se inegreasca nici pestele nici avocadoul.

Sosul pesto, ca la orice sos, toate se amesteca de zor. Ma rog, se incepe cu tocarea sau maruntirea usturoiului si a busuiocului. Iar parmezanul se da pe razatoarea cea mai mica. Am amestecat uleiul cu usturoiul si busuiocul (cel mai bun recipient pentru acest sos este mojarul primit cadou; sau cel cumparat daca nu a fost pe post de cadou). Am pus si restul de ingrediente, eu am mai adaugat putina apa caci mi se parea prea uleios dar aceasta lipseste de la reteta originala. Si gata, am presarat din loc in loc peste salata mea delicioasa.

La carbs, estimez cam la 30 pe cam tot platoul caci avem de-a face cu avocadoul si rosiile. Avand in vedere totusi ca s-a mancat de vreo 4 ori, o incadram la vreo 10 grame carbs ca sa fie cu bataie si-ntelegere.

Advertisements

Read Full Post »

Aceasta reteta face parte din doua categorii: prima, sa mai incercam ceva raw-vegan iar a doua categorie – de unde am pornit si unde am ajuns. Deci proiectul zilei de azi a fost simplu: astazi mergem raw. Verificam frigiderul, verificam balconul, dulapurile, camara si binenteles netul ca sa vedem ce se pupa cu ce gasim noi ascunse prin unghere-ntunecate. Si uite asa am ajuns la aceasta reteta. Buuun – avem mai toate ingredientele mai putin ustensilele. Dupa cum spuneam intr-un post anterior, cine n-are robot de bucatarie sa-si cumpere. Eu nu aveam (!) la momentul respectiv, a se intelege ca intre timp, s-a achizitionat 🙂 asa ca a trebuit sa ma folosesc de blenderul vertical. Am mai adaugat binenteles si de la mine putere ce am mai considerat eu necesar ca sa o faca bun-bunuta pe aceasta pasta/pate iar rezultatul a fost cu mult peste asteptarile mele. Absolut delicioasa! Drept urmare ca atunci si cand robotelul a poposit in bucataria mea stil Barbie, a fost prima reteta testata pe el. Binenteles si robotelul este tot din categoria Barbie, pacat ca nu e roz.

Ce a continut reteta originala plus ce am mai adaugat eu de la mine putere:

– un sfert de varza rosie

– un mix de salate: normala, rucola, fetica etc

– un avocado

– o cana de miez nuci

– un catel de usturoi

– un sfert de ceapa

– 3 felii de rosie uscata

– 2 linguri zeama de lamaie

– sare, patrunjel si putin marar

Va spuneam eu ca retetele raw sunt foarte incurajatoare. Caci se adauga toate ingredientele intr-un bol si se blenduiesc sau paseaza. Asta am facut si gata. In 5 minute, gata masa. Iti ia juma de zi in schimb sa aduni ingredientele si sa gasesti reteta perfecta.

Sa ne numaram carbohidratii: 10 grame de la avocado, sa mai punem inca vreo 20 de la varza, am mancat de vreo 4 ori din aceasta cu frunze de varza rosie, deci o adaug sub categoria de 5 grame. M-ai puteti servi, binenteles, si pe frunze de varza alba sau andive sau cu betisoare de morcovi, castraveti etc.

Read Full Post »

Din categoria cu ce sa inlocuim piureul de cartofi si din categoria sa mai il schimbam pe cel de conopida. Si asa mi-am indreptat eu conspirativ ochii catre sora ei verde si mi-am dat seama ca in combinatia fatala cu avocado-ul nu are cum sa nu iasa ceva mai bun si mai cremos si mult mai fin decat cel de conopida. Plus ca se cerea garnitura la un o chestie foarte speciala a carei reteta delicioasa va sa vina in curand.

Ingrediente:

– 2 bucati broccoli

– 2 bucati avocado

-2 linguri de smantana lichida

– sare, 2 cubulete delicat – unul de pui, unul de legume

– patrunjel tocat (exclusiv pentru ornare)

Asta e lista de ingrediente cu cifra doi.

Toate bune si frumoase si verzi, spalai broccoliul, il curatai si il pusei direct la fiert. Mai pusei in apa bolborosinda si sarea si cubuletele delicat. Cand a fiert rau rau de tot (conform testului cu furculita), am scurs toata apa si am inceput sa il blenduiesc de nu s-a mai distins nimic din forma initiala. Am adaugat si smantanica, avocadoul, iar l-am blenduit si la final mai pusei eu putina sare ca mi se parea ca se mai cere.

Si cu asta basta, pus in farfurie si direct pe masa. Sfatul specialistului este sa faceti cat credeti ca este nevoie pentru servire imediata. Pentru ca specialistul a fost nevoit sa arunce juma din minunatia asta green pentru ca dupa 2-3 zile de tinut in ungherele frigiderelor, ajunge binenteles sa se strice. Si asta se intampla din cauza avocadoului pentru ca el nu rezista (odata desfacut, ca sa zic asa) mai mult de 2 zile. Poate ar fi fost bine sa stropesc cu putina lamaie dar nu ma impacam bine cu putina acreala in piureul asta.

In fine, fusera (sa zicem cu tot cu partea aruncata) 6-7 portii. In total vreo 20 de grame sa spunem la broccoli si vreo 20 la avocado. Deci 40 per tot piureul si cam 6 per portie. Ce sa mai, daca nu se strica, va garantez eu ca este excelent.

Read Full Post »

Am revenit, doar pentru o seara, la salate. Eu cand auzeam de salate ma gandeam intotdeauna la frunze si nu am inteles niciodata de ce o salata poate sa contina si paste si cartofi sau alte varietati interzise in dieta noasta sau nu. Dar pentru ca prostia se mai desteapta si ea cateodata (sau ma rog, in cazul asta, trage pe dreapta) la un simplu search pe google am aflat ca salata vine de la latinescul salata (care inseamna sarata) care vine iar de la un alt confrate latinesc sal (care inseamna, doh, sare). Deci salata nu e legata de frunze, salata e cu sare. Whatever dar uite asa, astazi pot sa dorm linistita caci am invatat etimologia cuvantului salata. Asadar salata de astazi, care fuse aseara si care fuse si cu sare (asta ar trebui sa fie pleonasm deja), dupa cum spune si titlul, este cu piept de pui “tras in tigaie” (revin mai tarziu si la acest aspect), maioneza si altele.

Altele au fost asa, cu toatele, adica:

– 2 bucati mari de piept de pui

– 10 rosioare cherry

– vreo 15-20 masline ca atata mai avusei dar voi fiti mai largi de mana

– cam 100 de grame de branza sarata

– un avocado

– 3 linguri maioneza

– o lingura smantana normala

– o lingura de ulei de masline sau putin unt pentru asa sus-numitul “tras in tigaie”

– sare, piper, curry (pe care l-am citit eu bine, merge cel mai bine cu pui)

– de decor si nu numai, patrunjel uscat si tocat (in ordinea inversa probabil) si sos de soia

Totul incepe cu asa numitul proces de “tras in tigaie” a pieptului de pui. O expresie care ramane la fel de misterioasa pentru mine ca si catelul de usturoi. Eu vreau sa spun dulaul de usturoi. Si de fapt asa o sa le diferentiez marimea de-acum incolo. Catel pentru un usturoias mic si amarat, cateloi pentru unul mediu si dulau pentru unul enorm.

In fine, tot pe romaneste dar pe intelesul tuturor, se caleste puiul domne. Pieptul de pui, care fusese decongelat spalat si feliat fasii fasii subtiri si lunguiete. Pont: daca inca mai e putin congelat la mijloc, se taie mult mai usor. Asta e pont pentru neprofesionistii de noi care nu vin cu cutitele la pachet frumos aranjate si aliniate si, binenteles, ascutite ca sabia de samurai.

Deci se calesc aceste feliute de piept de pui la foc mediu-moderat pana apreciem noi gustand si admirand ca sunt gata facute. In ultima secunda de calire adaugam si armata, mica de altfel, de condimente: sare, piper si curry. Si cand se facura, le-am lasat deoparte sa se racoreasca un pic. Asta pentru ca urmeaza sa pun chestii reci. Si nu merge una calda, una rece.

Buuun, cu pieptul de pui cel tras si racit incepe prepararea salatei fara frunze. Il rasturnai intr-un castron destul de incapator. Pusei fix 3 linguri de maioneza (ce bucurie sa vad eu pe maioneza cumparata ZERO carb), o lingura de smantana normala, rosiile cherry taiate in cate doua, maslinele, branza taiata cubulete si avocado-ul la fel, ciopartit in bucati mai mari ca el oricum se sfaramiteaza la amestec. Toate astea amestecate – nu prea tare ca sa nu se faca terci branza si avocado-ul si puse gata la servit. Cu putin patrunjel si cu ceva stropi de sos de soia.

Apreciez la vreo 10 carbos toata salata din cauza rosioarelor si avocado-ului. Fura 2 portii zdravene deci cina sau ce vreti voi de 5 grame sanatoase.

Pictura cu sos de soia de pe marginea farfuriei nu e just for fun. Treceti o rosioara prin el inainte de a o infuleca. This will make the difference.

Read Full Post »

Asta numai ca sa am un titlu de efect. Ei bine, cautati si voi si va minunati cum m-am minunat si eu cand am dat de aceasta iarba. Aceasta chestie verde are un gust foarte dragut – dulce amarui. Totul a pornit de la faptul ca trebuie sa incepem sa mai inlocuim si noi salata verde clasica si acuma sunt in cautare si de alte ierburi. English version este lamb’s lettuce si inteleg de prin descrieri ca este bogata in vitamina A, B9, C si alte minerale necesare – aici gasiti si valorile nutritive. Cam minunatie ce va fi in salata asta si cum imi plac toate separat sau amestecate, am purces la gateala.

Ce am cumparat de data asta:

– fetica aceasta, pe care am gasit-o curatata direct, intr-o punga de 350 de grame

– 200 de grame piept de pui

– 150 de grame mozzarella

– o mana de masline negre

Pentru dressing:

– un iaurt cremos, delicios, 0% grasime

– un avocado

– zeama de la o jumatate de lamaie

– sare (si piper pentru cine este amator)

– o lingura ulei de masline

– tot pentru cine este amator, se mai poate adauga si un catel de usturoi. Mie nu imi place deloc usturoiul asa crud. In mancaruri, da, dar crud, aproape niciodata nu il folosesc. In principal, pentru gura uscata si respiratia “delicata” ce o lasa in urma lui.

Am fiert pieptul de pui cu putina sare, cam 10 minute.

Am pus la un loc aceste frunze de fetica, pieptul de pui taiat bucatele si mozzarella taiata feliute.

Am curatat avocado-ul de miez, l-am tocat marunt si l-am amestecat cu tot restul: iaurt, lamaie, sare, ulei. Si am mai adaugat eu asa ca inspiratie de moment un picut de boia dulce.

Am pus dressing-ul peste salata, am amestecat si pentru ca imi plac mie mult, am mai adaugat si ceva masline negre.

O salata excelenta, pregatita in patru fraze iar carbo – ce sa mai ca e aproape no carb. Doar avocado-ul are dar ma pot lipsi de calculul lui. Deci no carb category si excelenta de infulecat in orice moment al zilei.

Read Full Post »

Maniaca eu in ultimele luni cu supele crema si in lipsa de alte idei pentru astfel de creme low carb, zisei eu intr-o zi sa o incerc si pe aceasta. Preferata mea va ramane tot timpul supa crema de morcovi dar pentru ca e totally forbidden, ramanem si noi cu ce se poate. Am mai incercat de linte si naut (somehow forbidden), broccoli (very allowed), praz(allowed). Cand o mai veni vremea lor, o sa le postez eu si pe ele. Dar toate urmeaza cam aceeasi directie: fierbem, pasam, adaugam smantana si iar fierbem. Deci, sa purcedem.

Ingrediente:

– 500 grame de ciuperci proaspete (champinion cred ca li se spune)

– 1-2 linguri ulei de masline

– o telina

– un gogosar rosu (verde, galben, nu conteaza)

– o ceapa potrivita/mare sau 2 mici

– 100 ml smantana lichida

– sare (si piper, dupa cum doriti)

– un avocado

Acestea fiind spuse, cumparaturile facute si toate ingredientele pe masa, ma apucai eu voiniceste sa prepar miraculoasa licoare.

Intai am pus cam 3l de apa la foc. Am taiat marunt ceapa fara sa plang prea mult si fara sa ma jelesc de mama focului. Intr-o tigaita oarecare am pus uleiul de masline si am aruncat haotic ceapa ca sa o calesc.  Curatai frumos si telina, o dadui pe razatoare si o pusei si pe ea acolo, la calit cu ceapa. La fel si cu gogosarul – tocat marunt si aruncat la inmuiat. Putina sare de-nceput, adaugam mai tarziu daca mai e nevoie. Se lasa pe foc mediu cam 5 minute pana se inmoai toate. Grija sa nu se arda, doar trebuie tinute cat sa se inmoaie un pic. Unele variante de supe creme (sau chiar si ciorbe) trec peste aceasta etapa. Alte variante folosesc unt in loc de ulei. Mie asa imi place si mi se pare ca e cu un anumit flavour… cunoscatoarea de mine. In fine, ce mai tura-vura, cand se inmuiara toate si nimic nu se arsese, rasturnai cu totul in oala mare ce isi fierbea deja de zor cei 3l de apa.

M-am apucat cu multa rabdare sa curat si ciupercile. Rabdare pentru ca erau mici si multe. Le-am spalat bine si, plictisita de atata curatat, le-am aruncat cu bucurie in oala minune ce bolboreasa acolo de zor. Si am cam stat degeaba pret de 15-20 de minute. Poate mai putin, poate mai mult – data viitoare ma cronometrez. Oricum, revenim cu testul suprem de strapuns cu furculita. Daca ciuperca e fiarta, trece furculita, trecem testul.

Am scos cam jumatate din apa intr-o alta oala (a nu se arunca caci e for further use) si am pasat legumele bine bine de tot cu blenderul. Am adaugat smantana lichida si iar am mixat, am gustat, am mai pus putina sare, am mai adaugat putina apa din cea pusa deoparte mai devreme, am mai amestecat un pic si cu totul gata, inapoi pe aragaz. Mie nu mi-a trebuit tot restul de apa fiarta asa ca am pus-o spre pastrare la frigider pentru a o folosi later la alte mancaruri.

Buun. Cu ingredientul minune, avocado, intervenim acuma spre final. Adica lovitura de gratie, cum s-ar spune. Ca sa fie copt, avocado-ul trebuie sa aiba coaja maro si sa fie un pic moale (eu ca desteapta, il cumparam pana acum ceva vreme pe cel cu coaja verde si ma chinuiam de mama focului sa scot miezul din el).  Asadar l-am taiat in doua, am scos samburele enorm si total nefolositor, am tocat marunt marunt miezul si l-am adaugat in supa crema sa isi spuna si el punctul de vedere. La fel de bine se poate pasa pana devine ca un piure. Oricum ar fi, este excelent. Cam inca 2-3-5 minute supa pe foc si cu asta basta.

Ca sa fie si mai delicioasa,  la servire am adaugat niste cascaval ras si patrunjel tocat. Binenteles, cateva crutoane ar fi excelente. Dar mai bine, nu. Fara avocado, supa crema de ciuperci are aproximativ 3,1 g carbohidrati pe 100g. Avocado-ul crud are aproximativ 8g carbohidrati pe 100g. La fierbere cred ca a crescut pe la 12-13 dar nu sunt sigura, trebuie sa mai imi verific sursele. Oricum un total de aproximativ 15g  carbohidrati pe 100 de grame. Deci un alt low carb de super succes.

Read Full Post »