Piept de pui cu susan si sos alb cu branza

Dupa ce ne-am frantuzit, italienit si mai merseram ceva si prin culinaria autohtona, na ca ajunseram si prin cea asiatica. Ma rog, doar ideea a pornit de acolo ca nu e nimic chinezesc in ce am facut eu. Doar ca am pornit de la asiaticul (chinezesc sau nu) piept de pui cu susan. Iar sosul, care din punctul meu de vedere este sosul sosurilor nu mai stiu de ce natie e. Iar reteta o furai de la alti preparatori. Si am combinat eu asa o cina minunata dar care, binenteles, se poate manca si pe pozitie de pranz. Plus ca mai tocai si niste varza rosie pe post de garnitura deci a fost o minunata cina 3 in 1.

Cum decurg lucrurile:

– piept de pui, cat se doreste si cat se voieste. Eu am avut vreo 3 bucati

– putin ulei de masline (pentru cu eu l-am prajit pe domnul piept de pui dar la fel de bine se poate pune si pe grill, gratar, la cuptor, iarasi e cum se doreste si voieste)

– putin sos de soia (sa spunem o lingura)

– doar putin piper, fara sare ca are suficienta sosul de soia

– 2-3 lingurite de susan sau cat va lasa inima

Pentru sosul sosurilor cam ce ne trebuie:

– 250 grame branza sarata si suficient de neapoasa incat sa se poata da prin razatoarea aia mare

– 3 catei de usturoi

– 3 linguri smantana normala

– 250 ml smantana lichida

– marar, cred ca o juma de legatura e suficient

– la fel, putin piper si iar fara sare caci are branza la fel de suficienta ca si mai sus

Foarte rapid si usor, se porneste de la a praji pieptul de pui pe care l-am taiat in fasiute lungi si cat de cat subtiri. Deci am pus in tigaita mea putin ulei, imediat si putin sos de soia si cand acestea s-au incins, hop cu pieptul de pui. L-am lasat cam 10 minute pana paru gata facut dupa care presarai cat putui de egal susanul. L-am mai lasat vreo 5 minute pana paru si susanul bine lipid si atasat de pui si gata cu prima parte.

La sos e si mai simplu ca nu mai dam deloc drumul la aragaz: am ras toata bucatoaia de branza, dupa cum spusei pe razatoarea aia cu gaurile mari, am tocat usturoiul si l-am adaugat si pe el, am adaugat smantanile, am tocat si mararul si l-am adaugat si pe el, putin piper si cam atat ca sare nu mai era deloc nevoie.

Am mai tocat si un sfert dintr-o varza rosie mare cat capul meu, la care am adaugat putina sare (de data asta chiar e nevoie), ulei de masline si otet si gata cina. Binenteles, numai dupa ce aranjam frumos in farfuriile si recipientele recent achizitionate si le pozam pe post de dovada.

La carbohidrati, nu mai stau sa numar, o apreciez direct la vreo 5 per farfurie.

Read Full Post »

Panna cotta – low carb version with italian style

Hai ca nu ne mai indulciram demult. Cred ca este cel mai simplu desert facut ever ever ever. Ma rog, la mine a fost mai cu povesti, mai cu din a doua incercare, mai cu adaugat de gelatina ca prima oara iesi zama de panna cotta in loc de ceva mai inchegat… in fine, este un desert de foarte mare succes pentru un low carb diet. Este incredibil de simplu, dar, ca de obicei, ti se lungesc urechile asteptand dupa el. Si cand mai si vezi ca din a prima incercare, tot zama ramane si nu se incheaga deloc, te cam apuca pandaliile. Dar merita din plin si din a doua incercare!

Ce e nevoie pentru vreo 4 portii (adica 4 castronase):

– 400 ml smantana lichida

– indulcitor zahar si indulcitor cu aroma de vanilie (am gasit, in sfarsit, nu stiu daca v-am mai spus)

– eu am adaugat si o leaca de aroma de rom (un strop-doua) si o leaca de whiskey (sa spunem o lingura)

– cam 50 ml lapte

– gelatina. Ei bine, a fost pentru prima data in viata mea cand am incercat sa fac ceva cu gelatina. Si imi era foarte necunoscuta chestia asta. Si inca mai imi este. Si nici nu prea imi inspira mie chestii bune foitele alea – non-chimicale, I mean. Mie mi-au fost necesare 3 foite. Am mai vazut ca exista si praf. Oricum ar fi, cititi pe ambalaj cat trebuie pentru ce cantitate de inchegat. Ca asa ar fi trebuit sa fac si eu (adica, rtfm!).

Oricum, cam cat de simplu este. Fiti atenti ca si eu facui ochii cat cepele cand citii prima oara reteta: cica se pune smantana la fiert. Nu sa dea in clocot ci o lasai cat sa se incalzeasca. Si tot in ea pusei toate aromele si gusturile.

Dar inainte de asta, ca nu incepui cu inceputul, am pus foitele sa se inmoaie in laptele rece. Se lasa 10 minute, si dupa aia am pus tot tot tot peste smantana incalzita. Am amestecat usor ca sa nu mai vad nici o urma de gelatina si va vine sa credeti sau nu – desertul este finito!

Se iau 2-3-4 (cat este necesar) boluri, pahare sau orice alte recipiente dorite. Se uda (!!!) cu putina apa dar nu se lasa apa in ele. Asta faciliteaza rasturnarea pe care v-o spun eu mai tarziu. Se toarna compozitia in fiecare si se baga la frigider pana se face beton. Adica tare ca piatra. Sau ma rog, mai bine ca unt care nu sta la soare. Daca nu aveti prea multa rabdare, incercati cu congelatorul. Se scoate, se rastoarna intr-o farfurie si se serveste cu orice topping low carb: in cazul meu au fost cateva bucati de mure intregi si altele storcite bine bine de tot si amestecate cu un pic de indulcitor cu aroma de vanilie. Iar procesul de rasturnare a fost foarte funny si chinuitor caci nu udasem foarte bine mini-castronasele mele.

Acest desert minunat a avut in cazul meu cam 5 carbohidrati minune – datorate laptelui, smantanicii si murelor. Murele, cred ca e prima oara cand le cumpar si le mananc (nu imi aduc aminte sa fi mancat de prin paduri prin copilarie) sunt alta doza de vitamine (c si e citesc eu p-acilea) si fibre, binenteles foarte benefice si necesare mai ales cand avem destul de multe lipsuri in dietele noastre low carb. Abia astept sa mai fac ca sa imi iasa si o poza perfecta.

Read Full Post »

Piure de telina

Acest piure a fost rezultatul succesului cu supa crema de telina. Pentru ca mi-am imaginat eu ca textura si gustul nu pot diferi prea mult. Dar m-am inselat un pic: in sensul ca de data asta pasand doar telina si nemaiadaugand multa smantana sau zama fiarta ca la supa crema, adica fiind ceva mai concentrat, a fost si gustul telinei ceva mai pronuntat. Nu deranjant, adica piureul a iesit bun bunut (dar nu excelent) si oricum mai e doar o portie din cele 4 care au fost.

De foarte putine ingrediente am avut nevoie:

– inca o telina mare cat capul meu si al altora la un loc

– 50 de grame unt

– putin lapte si putina smantana lichida – cam cate 2 linguri de caciula

– sare, fara piper

– un cubulet delicat de legume

Asadar am ciopartit telina cu mare dificultate caci se lasa greu, am taiat-o cubulete inegale si am pus-o la fiert. Apa pusei cat sa o acopere si poate chiar ceva mai mult. Cand apa a inceput sa fiarba, am adaugat cubuletul de delicat si sarea. Si am lasat-o sa fiarba agitat pana cand testul cu furculita a dovedit ca telina e fiarta.

Am scurs toata apa, am adaugat untul, am pasat totul cu blenderul, am adaugat si laptele si smantanica, am mai degustat si am mai adaugat si inca putina sare si iar am pasat si gata. O garnitura bun bunuta (dar nu excelenta) la orice carnaraie, peste sau ce va mai taie pe voi capul. Sau puteti sa il mancati si simplu. As you wish. Oricum, chiar daca nu este excelent, merita incercat macar o data. Cine stie, poate voua va place.

Carbohidratii sunt simpli si putini: 4 per 100 de grame de telina – pentru ca era mare rau, o apreciez pe la juma de kil. Deci cam 20 pentru tot pireul. Au fost cam 4-5 portii, oricum pentru siguranta, o trec la 5 grame carbo ca sa stam noi cu burtile si cu mintile impacate. Next on the list: piure de broccoli. Dar o sa mai ia ceva timp caci avem multe mancaruri gatite acum.

Read Full Post »

Ficatei de pui cu ceapa dulce

Pentru prepararea acestui pranz absolut delicios, am folosit iar un lucru care nu m-a incantat in mod deosebit niciodata: ficateii de pui. Cand i-am cumparat, nu stiam pentru ce ii mai si cumpar ca doar stiam ca nu prea sunt mare amatoare de asa ceva. Asta pentru ca in vremurile indepartate, ii mancam intotdeauna prajiti si cu piure de cartofi. Si erau asa cam inecaciosi. Si am tot zgandarit eu netul dupa ceva retete mai speciale si mai diferite. Si am gasit aceasta combinatie de ceapa dulce cu ficatei care nu numai ca arata bine dar parea promitatoare combinatia. Ceapa dulce e ceapa aia mare si alba dar la fel de bine cred se poate folosi si ceapa rosie sau de alta natura. Data viitoare vreau sa fac rondele de ceapa pane dar inca ma mai gandesc cum sa fac sa inlocuiesc faina care ne da peste cap dieta.

In fine, ce am folosit eu pentru acest fel:

– 400 de grame de ficatei de pui

– 2 cepe mari si frumoase

– ceva mai mult ulei

– marar

– sare, piper si boia dulce

– vin alb si o leaca de vin rosu ca cel alb parea prea putin (cam 150 ml de vin alb se cerea initial)

Cum ne desfasuram activitatea: in tigaoiul ala mare al meu, ala greu de manevrat, am pus ceva ulei, cam cat sa acopere toata suprafata si l-am lasat ceva timp pe aragaz ca sa se incinga. Ceapa mare si frumoasa, am curatat-o si am taiat-o rondele mai grosute asa. Si cand uleiul s-a incins, am pus toata ceapa acolo care a inceput sa sfaraie si sa imprastie piscaturi de ulei incins peste mana mea – asta nu e prea placut. Si am lasat-o sa se linisteasca si inmoaie cam 10 minute, amestecand din cand in cand ca sa ma asigur ca fiecare rondel in parte se prajeste echilibrat. Daca as fi bucatar avansat, as stii cum sa manevrez tigaia si amestecarea asta si sa le arunc asa in sus. Dar totusi, nu fac jonglerii cu atata ulei incins ca d-abia facui curat in bucatarie. Nu adaugam nimic acum, nici sare, nici vin, nici apa pentru ca s-ar inmuia prea tare ceapa. Iar scopul este sa ramana crispy/crocant. Oricum s-a inmuiat pana la urma, dar tot buna a fost.

Cand ceapa s-a mai inmuiat si a mai scazut cat de cat in volum, am pus si ficateii. Acestia au fost spalati bine in prealabil si taiati in bucatele mai mici ca sa fiu sigura ca se prajesc bine. Si i-am adaugat si pe ei in tigaoi. Si i-am tot supravegheat ca sa fie si ei bine prajiti. Cand tot amestecul asta paru suficient de bine facut, veni momentul condimentelor si al vinului (vinurilor, in cazul meu). Deci am pus putina sare, putin piper, putin mai multa boia dulce si vinul. Si l-am mai lasat vreo 5 minute pe aragaz. Si cu asta basta. Nu, de fapt, nu e gata ca am mai ciopartit si mararul si l-am pus si pe el acolo dar dupa ce stinsei aragazul.

Ca numar de carbohidrati, din pacate, se aduna cam multi: ceapa prajita sau fiarta are aproximativ 10 grame carbohidrati. Citii p-aci pe net pe undeva ca nu s-a putut determina nicioadata numarul fix de carbohidrati la ceapa. El este doar aproximat ca reactie a cresterii glicemiei la mancatul a 50 de grame de ceapa. In fine, cele 2 cepe mari si frumoase ale mele au avut undeva pe la 400 de grame impreuna ca asa sunt cepele astea dulci – foarte mari. Eu apreciez, ca sa fiu sigura, un total de 50 de grame per tot tigaoi. Au fost 4 portii in total dar pentru ca mai adaugai si boia dulce intr-o cantitate considerabile, o sa o trec la 15 grame carbo, ca sa fiu si mai sigura. Desi poza seamana cam cu un terci, va asigur ca au fost si ficatei si ceapa si ca a fost si excelent. Ca garnitura, am folosit piure de telina (care vine imediat si el).

Read Full Post »

Salata de pui cu maioneza si altele

Am revenit, doar pentru o seara, la salate. Eu cand auzeam de salate ma gandeam intotdeauna la frunze si nu am inteles niciodata de ce o salata poate sa contina si paste si cartofi sau alte varietati interzise in dieta noasta sau nu. Dar pentru ca prostia se mai desteapta si ea cateodata (sau ma rog, in cazul asta, trage pe dreapta) la un simplu search pe google am aflat ca salata vine de la latinescul salata (care inseamna sarata) care vine iar de la un alt confrate latinesc sal (care inseamna, doh, sare). Deci salata nu e legata de frunze, salata e cu sare. Whatever dar uite asa, astazi pot sa dorm linistita caci am invatat etimologia cuvantului salata. Asadar salata de astazi, care fuse aseara si care fuse si cu sare (asta ar trebui sa fie pleonasm deja), dupa cum spune si titlul, este cu piept de pui “tras in tigaie” (revin mai tarziu si la acest aspect), maioneza si altele.

Altele au fost asa, cu toatele, adica:

– 2 bucati mari de piept de pui

– 10 rosioare cherry

– vreo 15-20 masline ca atata mai avusei dar voi fiti mai largi de mana

– cam 100 de grame de branza sarata

– un avocado

– 3 linguri maioneza

– o lingura smantana normala

– o lingura de ulei de masline sau putin unt pentru asa sus-numitul “tras in tigaie”

– sare, piper, curry (pe care l-am citit eu bine, merge cel mai bine cu pui)

– de decor si nu numai, patrunjel uscat si tocat (in ordinea inversa probabil) si sos de soia

Totul incepe cu asa numitul proces de “tras in tigaie” a pieptului de pui. O expresie care ramane la fel de misterioasa pentru mine ca si catelul de usturoi. Eu vreau sa spun dulaul de usturoi. Si de fapt asa o sa le diferentiez marimea de-acum incolo. Catel pentru un usturoias mic si amarat, cateloi pentru unul mediu si dulau pentru unul enorm.

In fine, tot pe romaneste dar pe intelesul tuturor, se caleste puiul domne. Pieptul de pui, care fusese decongelat spalat si feliat fasii fasii subtiri si lunguiete. Pont: daca inca mai e putin congelat la mijloc, se taie mult mai usor. Asta e pont pentru neprofesionistii de noi care nu vin cu cutitele la pachet frumos aranjate si aliniate si, binenteles, ascutite ca sabia de samurai.

Deci se calesc aceste feliute de piept de pui la foc mediu-moderat pana apreciem noi gustand si admirand ca sunt gata facute. In ultima secunda de calire adaugam si armata, mica de altfel, de condimente: sare, piper si curry. Si cand se facura, le-am lasat deoparte sa se racoreasca un pic. Asta pentru ca urmeaza sa pun chestii reci. Si nu merge una calda, una rece.

Buuun, cu pieptul de pui cel tras si racit incepe prepararea salatei fara frunze. Il rasturnai intr-un castron destul de incapator. Pusei fix 3 linguri de maioneza (ce bucurie sa vad eu pe maioneza cumparata ZERO carb), o lingura de smantana normala, rosiile cherry taiate in cate doua, maslinele, branza taiata cubulete si avocado-ul la fel, ciopartit in bucati mai mari ca el oricum se sfaramiteaza la amestec. Toate astea amestecate – nu prea tare ca sa nu se faca terci branza si avocado-ul si puse gata la servit. Cu putin patrunjel si cu ceva stropi de sos de soia.

Apreciez la vreo 10 carbos toata salata din cauza rosioarelor si avocado-ului. Fura 2 portii zdravene deci cina sau ce vreti voi de 5 grame sanatoase.

Pictura cu sos de soia de pe marginea farfuriei nu e just for fun. Treceti o rosioara prin el inainte de a o infuleca. This will make the difference.

Read Full Post »